Apostolul Pavel a fost un instrument eficient în mâna lui Dumnezeu mai ales prin ceea ce a scris. În 1 Corinteni 11 el identifică ,,a călca pe urmele lui Hristos” cu ,,a cunoaşte şi a face ce cunoşti” pentru Hristos (vers. 1-2). Printre lucrurile cunoscute, Pavel subliniază importanţa ierarhiei corecte în relaţia Dumnezeu -familie, spunând: Dumnezeu Tatăl este Capul lui Hristos; Hristos este Capul bărbatului; bărbatul este capul soţiei... (vers. 3, 7). Acest adevăr are multe implicaţii în relaţia Dumnezeu-soţ-soţie, însă una dintre ele este preluată de Apostolul Petru şi explicată în contextul comportamentului din familie (1 Petru 3:1-7). Comentând acest subiect, Petru aşează pe fiecare dintre cei doi soţi în relaţie de prioritate cu ,,capul” său: soţia în relaţie cu soţul pentru Dumnezeu (vers. 1-6), soţul în relaţie cu Dumnezeu pentru soţie (vers. 7). Petru subliniază în vers. 1-2 predispoziţia mai mare a femeilor decât a bărbaţilor înspre spiritualitate, avantaj care poate fi folosit de Dumnezeu pentru mântuirea soţilor necredincioşi (vers. 1-4), dar şi pentru o viaţă de familie fericită şi liniştită (vers. 5-6). Atitudinea de respect a soţiei faţă de soţ, modestia şi seriozitatea cu care ea tratează viaţa spirituală, devin în familie metode de evanghelizare foarte puternice şi eficiente. Uneori mărturia sfântă şi constantă a vieţii soţiei este mai eficientă decât un studiu biblic bine organizat (vers. 1). Aici soţia este prezentată ca un ,,ajutor potrivit” care contribuie la mântuirea şi desăvârşirea spirituală a soţului ei, prin propria atitudine de supunere şi decenţă creştină.
De asemenea, Petru atrage atenţia bărbaţilor asupra riscului pe care sunt tentaţi să şi-l asume, printr-un comportament neînţelept, dur, insensibil şi neatent, scoţând în evidenţă egalitatea soţului cu soţia în lucrurile spirituale (vers. 7). Dacă supunerea soţiei în relaţia cu soţul îl ajută pe acesta în relaţia cu Dumnezeu, relaţia soţului cu Dumnezeu îl obligă pe primul la o relaţie de grijă şi atenţie cu soţia lui. Relaţia spirituală a soţiei cu Dumnezeu, manifestată prin supunere faţă de soţ, ajută soţul din punct de vedere spiritual. Atitudinea de grijă şi atenţie a soţului faţă de soţie va păstra şi întări relaţia lui spirituală cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, atenţia soţiei trebuie îndreptată asupra soţului în perspectiva cunoaşterii şi slujirii lui Dumnezeu, timp în care atenţia dată de soţ lui Dumnezeu este condiţionată de atitudinea lui faţă de soţie. Dacă soţia nu are o viaţă spirituală, aceasta îl afectează negativ pe soţ, iar dacă soţul nu are grijă şi nu dă atenţie soţiei lui, aceasta îi afectează viaţa spirituală.
ÎN CONCLUZIE, nu există familie fericită şi liniştită fără o relaţie spirituală reală şi corectă cu Dumnezeu. Supunerea soţiei este o investiţie spirituală în viaţa soţului, timp în care iubirea şi îngrijirea soţiei este o investiţie a soţului în relaţia lui cu Dumnezeu.
.jpg)
