Când am abordat problema mânturii tuturor copiilor, am rămas dator cu elucidarea versetului din 1 Corinteni 7:14. Acest verset este folosit de mulţi creştini în vederea susţinerii ipotezei conform căreia doar copiii care au cel puţin un părinte credincios şi mor, mor mântuiţi. Oare să fie aşa? Oare sfinţirea copilului la care se referă Sfântul Apostol Pavel este una sotereologică? Sfinţenia pe care o primeşte copilul prin părintele credincios îl va mântui?Fraţilor, Apostolul Pavel, ne îndeamnă să rămânem la ceea ce este scris. De aceea, ceea ce am găsit în Sfânta Scriptură, este următorul lucru: nu există alt nume dat oamenilor în care trebuie să fie mântuiţi decât numele lui Isus. Dacă copiii sunt mântuţi prin părinţi credincioşi, atunci tot din versetul din Corinteni 7 :14 înţeleg că într-o relaţie partenerul necredincios este mântuit prin cel credincios. Atunci am putea spune că fetele şi baieţii noştri care îşi iau soţi respectiv soţii din “lume” trebuie socotiţi ca “salvatori de suflete”. Ei se “sacrifică” pentru mântuirea altora. După cum spunea cineva dintr-o mişcare evanghelică contemporană: “unii dintre noi se sacrifică pin faptul că beau, fumează… tocmai pentru a-i cuceri pe cei din lume”. Continuare in pagina anexa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu