Clic pe imagine !
27.12.2008
18.12.2008
17.12.2008
08.11.2008
O familie de la care invatam : ACUILA si PRISCILA - de Daniel Branzai
Text: Fapte 18:1-3, 18-26; Rom. 16:3-5; 1 Cor. 16:19; 2 Tim. 4:19.Introducere: Numele sotului inseamna “vultur”, iar numele sotiei se poate traduce prin “batranica” , “mica doamna in varsta”. Acuila este un evreu din Pont, purtator de nume roman. Sotia lui este purtatoarea unui nume grecesc, poate o prozelita prin casatoria cu sotul ei crestin. De ce se aminteste peste tot depsre Prscilla, atunci cand este vorba despre Acuila?
Toate pasajele amintesc despre amandoi. Este un lucru semnificativ, intr-o vreme in care NT aminteste de obicei numai barbatul. Faptul acesta nu inseamna ca ceilalti oameni pe care i-a intalnit Pavel n-au fost casatoriti! Dimptriva! Majoritatea au fost. Petru a avut “soacra”, ceea ce ne face sa credem ca trebuie sa fi avut si o nevasta (asa cum scrie de fapt). Unii pun motivatia lepadarii lui Petru in faptul ca Domnul Isus i-a vindecat soacra …
S-ar putea ca NT sa aminteasca de cei doi si ca o contrapondere cu un alt cuplu familial de la care n-avem prea mult de invatat: Anania si Safira. S-ar putea ca Priscilla si Acuila sa ne fie dati ca un exemplu bun in contrast cu exemplul rau pe care l-au dat ceilalti doi!
Oricum, intr-o lume plina de atatea exemple rele despre viata de familie este necesar sa ne uitam mai atent la o familie de la care putem invata ce este bun.
Iata doar cateva lucruri pe care le-am invatat eu de la ei:
Continuare in pagina anexa
04.11.2008
Responsabilitati in casnicie - de Michael Pearl
Acum vreau sa va vobesc despre ce inseamna a fi tati buni. Cat timp sunteti tineri si necasatoriti, fara copii, faceti ceea ce fac toate creaturile lui Dumnezeu – pregatiti cuibul petru sosirea lor . NU VA ANGRENATI IN OCUPATII CARE VA IMPIEDICA SA FITI NISTE TATI BUNI. Planificati-va in asa fel indeletnicirile, incat sa va puteti indeplini cu maximum de randament rolul de tata. Tatii care sunt preocupati de succesul lor in afaceri vor fvi niste tati rai. Ce folos veti avea daca veti castiga intraga lume, dar veti pierde sufletul copilului vostru? Unii impatimiti ai muncii vor spune ca fac aceasta pentru copii ca sa le dea siguranta, o buna educatie, etc. Cum se face totusi ca odraslele tatiilor care muncesc din greu, care sunt absenti de acasa, nu apreciaza deloc sacrificiul lor, ba chiar arata dispret si desconsiderare fata de succesul parintilor lor. Motivul este ca acesti copii nu pot fi trasi pe sfoara. Ei percep absenta tatalui lor ca pe o lipsa deinteres fata de ei. In ochii lor, cariera tatalui are motivatii egoiste. Vad ca tatal lor isi gaseste mai multa satisfactie in seriviciul lui decat in prezenta lor. Indiferent daca acest lucru este adevarat sau nu, rezultatele sunt aceleasi. Succesul in afaceri e totdeauna trecator. Copii sunt eterni. Educatia de care are nevoie copilul vostru nu poate fi castigata la facultate. Ea este castigata de tata in multele ore petrecute cu copii, facand impreuna tot felul de lucruri.
Continuare in pagina anexa
18.10.2008
14.10.2008
In cautarea unei mame adevarate - partea a 2 - a
Cu doar cativa ani inainte de nasterea lui John Wesley, mama lui luase hotararea de a petrece o ora, dimineata si seara in rugaciune si meditatie. Si-a tinut horarea, cu exceptia zilelor in care a impiedicat-o boala. Iar cand a avut posibilitatea, a petrecut ceva timp si la pranz. Mamelor de astazi, care pretind ca sunt prea ocupate, li s-ar putea aminti faptul ca doamna Wesley era mama a nouasprezece copii, si totodata invatatoarea lor.Scurte omagii
"Imi amintesc rugaciunile mamei - si ele m-au urmarit pretutindeni.S-au tinut de mine toata viata mea." Abraham Lincoln.
"Daca sunt copilul Tau, Doamne, Dumezeule Unic, este pentru ca mi-ai dat o astfel de mama."Sf. Augustin.
"Partea cea mai fericita a vietii mele a fost mama mea." Washington Irving.
"Amintirea mamei mele este darul cel mai mare pe care l-am primit vreodata, si nimic nu l-ar putea inlocui vreodata." Dean Stanley.
"Tot ce am realizat eu vreodata in viata mea, ii datorez dragii mele mame." D. L. Moody
"Influenta unei mame bune valoreaza mai mult decat o mie de profesori." George Herbert
"Omeneste vorbind, mama mea este cauza slujirii mele. Cand m-am nascut, ea m-a consacrat lui Dumnezeu si s-a rugat sa ajung un slujitor al Evagheliei.
Cea mai veche amintire din copilaria mea este aceea cand stateam pe genunchii mamei, iar ea ma invata textul acesta biblic:"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea..." spunea Dr. Newman Hall.
Cunoscutul om al lui Dumnezeu, Edward Payon, a scris intr-o scrisoare adresata mamei sale:
"Mustrarilor si invataturilor tale datorez toate valorile intiparite in mintea mea si care, sper, imi vor fi motivele pentru care te voi binecuvanta intreaga vesnicie."
Nevoia noastra actuala o reprezinta mamele cu preocupari evlavioase, pentru care gandul de a-si vedea copii patati de pacat si robiti de Satana este de neconceput. O astfel de mama a fost si mama lui Charles H.Spugeon.
Cand noi ne gandim la sufletele pe care le-a castigat el pentru Dumnezeu, la predicile pe care le-a rostit, la tinerii pe care i-a instruit, la institutiile pe care le-a lasat in urma sa - in mod firesc, cautam cauza. Dar nu vom avea mult de cautat daca citim aceasta provocare miscatoare din partea acestei mame, care a fost o adevarata sculptorita de suflete:
"Te-am crescut in calea neprihanirii. Tatal tau si cu mine ti-am fost exemple bune.
Te-am invatat Evanghelia.Ti-am aratat calea pacii. Fiul meu,daca nu vei trai o viata evlavioasa, in Ziua Judecatii eu voi sta inaintea lui Dumezeu si voi depune marturie contra ta."
Bill Sunday povesteste despre un pastor care facea vizite credinciosilor. Cand a sunat la usa unei case anume, a raspuns la usa o fetita. Pastorul a cerut s-o vada pe mama ei, dar fetita l-a intrebat: “Sunteti bolnav?” El a raspuns ca nu e, iar fetita l-a mai intrebat:”Sunteti ranit?” Pastorul a raspuns din nou:”Nu”. Apoi fetita a intrebat daca a venit deoarece stia pe cineva ranit sau bolnav. Cand, din nou, raspunsul pastorului a fost negativ, ea a spus: ”Atunci n-o puteti vedea pe mama, pentru ca ea se roaga de la ora noua la zece”.
Era noua si douazeci, dar pastorul s-a asezat si a asteptat patruzeci de minute ca sa poata vorbi cu ea. La ora zece femeia a intrat cu lumina gloriei ceresti stralucindu-I pe fata, si atunci pastorul a inteles de ce casa lor era asa de luminoasa; a inteles din ce cauza cei doi fii ai ei erau studenti la seminarul teologic, iar fiica ei era o misionara. Iadul intreg nu ar putea smulge un baiat sau o fata de langa o astfel de mama".
CAND MAMA SE RUGA
Nu cred ca voi putea vedea
Cat va mai tine viata mea
Ceva la fel de minunat
Ca scena care pe-nserat,
Copil fiind, o savuram
Si zi de zi o asteptam:
Cand mama fredona duios
Cu chip senin si luminos
Cantarile duhovnicesti
Si-alese imnuri crestinesti.
Apoi Sciptura deschidea
Si-adanc miscata-n ea citea.
Pe urma ea ingenunchea
Si, ah, ce rugi fierbinti rostea!
Cand implora pe Dumnezeu
"Binecuvanta fiul meu!"
Un foc in mine s-a aprins
Si niciodata nu s-a astins
Nicicand nu voi putea uita
Mamico, rugaciunea ta!...
Desi nu te mai rogi acum
-Caci ti-ai sfarsit al vietii drum-
In seara asta, pe ascuns,
O raza-n suflet mi-a patruns,
Scaldat in ea, ingenunchez
Si pilda iarasi ti-o urmez.
Departe orige grijuri las
Si-n binecuvantatul ceas,
Cand rugile-ti ma urmaresc
Eu prin lumina lor zaresc
Mai sus de marea de cristal,
Al vesniciei mele mal…
Sursa : Resurse crestine
10.10.2008
Căsătoria dincolo de vorbe - de George Pordea
Una din responsabilităţile majore ale soţului este de a-şi proteja soţia. Există câteva domenii în viaţa de cuplu care ar trebui să fie nişte bariere de protecţie, precum ar fi: biserica, serviciul, copiii, şcoala, vecinii, prietenii, hobby-urile. De aceea, când te gândeşti la o relaţie cu vecinii tăi, sau când doreşti să îţi faci prieteni noi, sau când te gândeşti să îţi schimbi serviciul, ar trebui să îţi pui întrebarea: „Oare acest lucru, pe care doresc să-l fac, este un protector al căsniciei mele sau un intrus?”Când un soţ se gândeşte să îşi schimbe serviciul, înainte de a lua o decizie ar trebui să se consulte cu soţia lui, chiar dacă în adâncul inimii lui el se justifică astfel: „Eu sunt capul familiei şi voi face ceea ce cred eu că este bine.” Dacă eşti un soţ înţelept te vei întreba dacă acel servici va afecta pozitiv sau negativ căsnicia ta şi abilitatea ta de a fi un protector al familiei.
Continuare in pagina anexa
07.10.2008
In cautarea unei mame adevarate - de J. R. Miller
Peter Marshall, un fost capelan al Senatului Statelor Unite, le-a adresat urmatorul avertisment femeilor americane:"Provocarea moderna a maternitatii in America este una perpetua, si anume provocarea de a fi femei evlavioase. Pana si fraza aceasta suna straniu in urechile noastre. Abia daca o mai aude azi cineva. Auzim vorbindu-se despre tot felul de femei:
-femei frumoase
-femei inteligente
-femei sofisticate
-femei cu cariere
-femei talentate
-femei divortate.
Insa atat de rar se vorbeste depre cate o femeie evlavioasa, sau despre un barbat evlavios.
Eu cred ca femeile se apropie mai mult ca oricine de implinirea rolului dat de Dumnezeu in sanul familiei lor.
Este un lucru cu mult mai nobil sa ajungi o sotie buna decat Miss America.
Este o realizare cu mult mai mare sa pui bazele unei famili crestine, decat sa produci un roman de o valoare indoielnica, plin de murdarie.
In domeniul moralitatii este mult, mult mai bine sa fii demodat decat ultramodern.
Lumea aceasta are destule femei care stiu cum sa-si soarbe cocteilul, dar care si-au pierdut vechile visuri si credinta.
Lumea are destule femei care stiu sa fie elegante. Insa, ea are nevoie de femei dipuse sa imbratiseze simplitatea.
Lumea are destule femei care stiu sa straluceasca. Dar ea are mare trebuinta de cateva femei care vor sa devina valoroase.
Lumea are destule femei care se bucura de o mare popularitate. Insa, ea are nevoie de mai multe femei care sa se impuna prin puritate sufleteasca.
Avem nevoie de femei si de barbati, care doresc sa fie mai degraba drepti din punct de vedere moral, decat corecti din punct de vedere social.
Sa nu ne amagim singuri-fara Biblie, fara educatie crestina, fara o inradacinare timpurie a pricipiilor Domnului Isus in mintea copiiilo
r nostri, tot ce vom face va fi sa crestem niste pagani.Evident, din punct de vedere fizic, ei vor fi perfecti. Din punct de vedere intelectula, vor fi sclipitori. Dar din punct de vedere spiritual, vor fi pur si simplu niste pagani. Sa nu ne inselam in aceasta privinta!
In esenta, provocarea pe care secolul XX le-o adreseaza mamelor este ca ele sa aiba experienta cunoasterii lui Dumnezeu...o realitate pe care o vor putea transmite si copiilor lor."
"O, mame care aveti copii mici, ma inclin cu reverenta in fata voastra. Lucrarea pe care o indepliniti este cea mai sfanta dintre toate. Voi modelati soarta unor suflete nemuritoare.
Puterile ascunse in micutii pe care i-ati adormit cu drag la san seara trecuta sunt niste forte care vor dainui pe vecie. Voi ii pregatiti pentru o sorta si o influenta care sunt eterne.
Fiti credincioase misiunii care v-a fost incredintata! Indepliniti aceasta sarcina sacra cu atentia si respectul cuvenit.
Asigurati-va ca aveti un suflet curat, ca viata voastra pe acest pamant este dulce si pura.
O fabula persana spune despre o lampa de lut, ca aceasta raspandea in jur un parfum placut pentru ca fusese asezata pe un trandafir. Lasa ca viata ta sa semene cu un trandafir si atunci copilul tau, care-si odihneste trupul la sanul tau, va absorbi si el acel parfum. Daca trandafirul nu are dulceata, lutul nu va avea parfum."
“Te-am auzit, iubit copil,
Si-am inceput a-ti pregati
Din ceea ce-ti va fi util
Pe vremea cand ne-om intalni…
Voi face zilnic planuri noi,
Precum si mici economii,
Pernute, asternuturi moi
Si-mbracaminte de copii.
Hainute albe am sa-I fac
Si omului tau sufletesc,
Silindu-ma sa-I fiu pe plac
Mereu Parintelui ceresc…
Lucrand la caracterul tau,
Nu vreau ce-I negativ sa strang;
Ma voi feri de gandul rau,
Ca aripile sa nu-ti frang.
Deasemeni eu voi cauta,
Pe cat se poate, sa pricep,
Ce Domnul vrea cu viata ta,
Si cu ce trebuie sa-ncep.
Din nou acum fiinta mea,
In intregime I-o predau,
Si astfel cred ca voi putea
In voia Sa mereu sa stau.
Pe-acest copil vrei sa-l castigi
Prin mine? Cum as spune:”Nu!” ?
Sunt roaba Ta, si, cand ma strigi,
Raspund: “Fa Doamne, cum vrei Tu!”
Sursa : Resurse crestine
04.10.2008
Mituri despre casatorie - Pastor LUIGI MITOI
Căsătoria este prima instituţie pe care Dumnezeu a stabilit-o pe pământ, fiind temelia oricărei societăţi omeneşti. Oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu şi acest nefericit fenomen a avut consecinţe dramatice în primul rând asupra familiei. Cei mai mulţi tineri fiind educaţi în spiritul lumii, au o părere greşită despre familie, lucru care-i împiedică să se căsătorească sau se căsătoresc în neştiinţă şi necredinţă faţă de principiile Creatorului. Odată cu trecerea anilor, s-au conturat zece învăţături greşite despre familie şi din cauza mediatizării, ele influenţează generaţia tânără mai mult decât Biserica şi Biblia la un loc: 1. Bărbaţii au beneficii mai mari în urma căsătoriei decât femeile. De fapt, această mentalitate este reacţia feminismului, prin care femeia nu vrea să îngrijească două sau multe persoane, ci doar pe ea însăşi.
2. Copiii contribuie la unirea soţilor. Nu copilul ajută părinţii, ci invers. Dragostea pentru partener nu vine din prezenţa copiilor.
3. Cheia succesului unei căsnicii de durată este norocul. Adevărul este că norocul stă în pocăinţă, într-o alegere după voia lui Dumnezeu şi într-o viaţă de familie trăită cu responsabilitate, dragoste, răbdare şi multă înţelepciune.
4. Cu cât o femeie este mai instruită, cu atât şansele de a se căsători sunt mai mici. Intenţia feminismului şi modernismului este să descurajeze căsătoria, spunând că doar femeile neinstruite se căsătoresc. Căsătoria, odihna, hrănirea este pentru toate femeile.
5. Cuplurile care locuiesc împreună înainte de căsătorie au posibilitatea de a testa cât de mult se potrivesc unul cu celălalt. Relaţia înaintea căsătoriei înseamnă păcat, or Dumnezeu nu va binecuvânta o astfel de căsnicie. Dacă analizm obiectiv familiile care divorţează, vom constata că cele mai multe dintre ele şi-au permis relaţii intime înainte de căsătorie şi tot felul de alte ,,libertăţi".
6. Oamenii nu se pot aştepta la căsnicii pe viaţă aşa cum se întâmpla în trecut, deoarece astăzi trăim mult mai intens. Dacă intensitatea vieţii este atât de influentă, ea ori schimbă totul, ori nimic, adică mâncarea, băutura, somnul… căsătoria. Este ruşinos pentru generaţia cultă şi elevată a vremurilor noastre, că nu reuşeşte performanţa căsătoriei pentru toată viaţa, ca şi generaţiile trecute.
7. Căsătoria expune la violenţă mai mult decât necăsătoria. Este necinstit să fie asociată căsătoria cu violenţa. O căsătorie normală este întemeiată de oameni normali, având la bază dragostea, iertarea, bunătatea, răbdarea şi mai mult decât orice altceva, o puternică dorinţă pentru binele şi fericirea partenerului.
8. Persoanele căsătorite au o relaţie intimă mai puţin satisfăcătoare decât persoanele singure. O aventură poate fi caracterizată de entuziasm şi patimă, dar niciodată de dragoste.
9. Concubinajul este ca şi căsătoria, oricum ,,bucata de hârtie” nu ţine familia. Certificatul unei maşini sau al unei case nu ţine maşina sau casa, şi totuşi noi nu le cumpărăm niciodată fără certificat.
10. Divorţul este o soluţie pentru căsniciile nefericite. Definiţia căsătoriei este fericirea, iar divorţul este cea mai neinspirată soluţie.
Dacă te temi de Dumnezeu, ţine-te departe de aceste mituri şi luptă-te împotriva lor. Ele necinstesc numele şi cuvântul Creatorului, lovind în prima instituţie a lui Dumnezeu pe pământ, familia. Fără familie nu există nimic, nu există copii, nici părinţi, nu există dragoste, fericire şi protecţie. Familia este mai mult decât concubinaj şi aventuri ieftine, este instituită de Dumnezeu şi El o va proteja până la sfârşit.
Sursa : Bethany
01.10.2008
Ce este familia ? - Pastor Iacob Coman
În 12 ilustraţii, pastorul Iacob Coman ne dezvăluie ce este adevărata familie. ( Link spre site-ul aievea.net )
30.09.2008
Se cauta un tata adevarat... (partea a II-a) - de Philip Wylie
"Pentru copii , un tată este un exemplu de bărbăţie, în carne şi oase. De la el învaţă o fată ce face un bărbat, ce înseamnă un bărbat, lucrurile în care crede el sau lucrurile pe care le detestă. Exemplul său va determina pentru totdeauna reacţiile ei faţă de bărbaţi. În mod similar, un băiat, încă din pătuţul său, începe să prindă de la tatăl său acele aspecte timpurii ale caracterului bărbatului care va ajunge într-o zi.Dacă tatăl "lipseşte" din mintea fragedă a copilului, copilul va pierde enorm, pentru că el nu va avea nici un exemplu după care să-şi direcţioneze faptele, sau faţă de care să reacţioneze.
Absenţa tatălui lasă în urmă un vast pustiu interior, o anexietate imensă datorată lipsei călăuzirii. Încetul cu încetul, în mintea lui tânără se acumulează tot mai puternic sentimentul abandonării. Tatăl său îl face să se simtă respins prin simplul fapt că este prea ocupat sau prea obosit pentru o companie activă.
Este oare permisă această neglijare a copilului, chiar şi pentru un tată care munceşte din greu? Într-o săptămână sunt 168 de ore. Un bărbat petrece, în medie, cam 44 din ele la locul de muncă. Să mai adăugăm la acestea încă vreo 15 ore pentru drum, pauze de masă, ore suplimentare, etc. Să mai punem apoi deoparte 56 de ore, câte 8 în fiecare noapte, pentru somn... Ajungem la un total de 115 ore- lăsându-i tatălui 53 de ore pen
tru mese, relaxare sau orice altceva ar dori el să facă. Dar cu siguranţă, în aceste 53 de ore ar trebui să găsească timpul necesar pentru a le fi tată copiilor săi.Însă fac taţii lucrul acesta? În majoritatea cazurilor, nu. Mama încearcă să-i înveţe pe fiii săi să devină bărbaţi. Dar ea nu-i poate ajuta să-şi imagineze tot ce ar trebui să fie un bărbat, după cum un canar n-ar putea să înveţe de la un peştişor ce înseamnă bucuriile, îndatoririle şi problemele vieţii sub apă.
A fi tată nu înseamnă numai dragoste, integritate, curaj, cunoaştere şi un echilibru sănătos între credinţă şi spirit critic; înseamnă şi a împărtăşi aceste trăsături, în fiecare zi, cu cei al căror viitor depinde de ele: copiii săi. Evident, tata nu poate fi un tată adevărat dacă nu stă prea mult pe acasa- cu mintea, cu inima şi cu spiritul, nu numai cu trupul.
Însă tata a plecat de acasă. Şi nu se va mai întoarce până când nu va înţelege că cele mai profunde satisfacţii ale vieţii lui vor decurge mai întâi din calitatea sa de tată şi numai după aceea din faptul că este un sportiv de primă clasă, ori un om de afaceri cu nume răsunător."
Când tata se roagă...
Când tata se roagă, el nu foloseşte
Cuvinte rostite mereu la amvon;
Vorbeşte de lucruri diverse, fireşte,
Dar toate sunt altfel;şi vorbe şi ton.
Când tata se roagă la dânsul acasă
El vine la Domnul cu multe nevoi;
Dar tot ce-l frământă şi tot ce-l apasă
Mai mult decât toate atunci, suntem noi.
Când tata se roagă, în casă-i tăcere;
Ce calm, ce-adâncime îi tremură-n glas!
Noi ochii ne-nchidem şi până-n unghere
Se-aude bătaia bătrânului ceas.
Când tata se roagă, el basme nu spune
Îi ies de pe buze cuvinte fierbinţi,
Rugându-L pe Domnul să fac-o minune
Să-i fie băieţii mai buni, mai cuminţi.
Când tata se roagă mereu îşi arată
Dorinţa aprinsă ce-o poartă în piept:
Să nu se mai certe ai săi niciodată
Să umble cu teamă pe drumul cel drept.
Când tata se roagă, simţim o putere
De sus cum coboară precum un şuvoi
Şi-n inima noastră se naşte-o durere
Că tatei dureri, îi producem şi noi.
Când tata se roagă, pricepi şi tu, frate,
Că poate-i şi el uneori supărat,
Că nu i se face întruna dreptate,
Că multe necazuri spre el se abat?
Dar tata se roagă şi iarăşi se roagă,
Suspină şi geme, şi cere-ajutor;
Şi dacă se roagă de-o viaţă întreagă
Să fie acesta un lucru uşor?!
Da, tata se roagă! Deşi câteodată
Noi nu înţelegem cuvintele lui,
Îi strângem puternic mâna de tată,
Căci alta mai caldă, mai gingaşă nu-i.
Ssst! Tata se roagă! Cu zarva e gata!...
Dar mâine intrând în al Slavei Palat,
Păstrăm amintirea eternă că tata,
O viaţă întreagă cu foc s-a rugat.
Sursa : Resurse crestine
27.09.2008
Copiii si autoritatea - preluat de Daniel Branzai
"Deprinde-i pe copiii tai sa respecte autoritatea" - TED TRIPPDorinta lui Dumnezeu pentru casnicia ta este ca tu sa produci urmasi evlaviosi. In primul rand, El vrea ca tu sa fii evlavios. Apoi El vrea ca tu sa transmiti credinta ta copiilor tai. Din nefericire, multi parinti nu vor sa-si asume responsabilitatea de a transmite mai departe credinta lor. Multi doar spera ca ai lor copii vor primi credinta. O biruinta majora pentru parintii crestini este sa-si asume responsabilitatea de a creste copii evlaviosi. Noi, ca parinti ai copiilor nostri, avem raspunderea de a fi o autoritate pentru ei. Avem raspunderea de a le spune despre lucrurile lui Dumnezeu. Avem raspunderea de a le arata cum sa puna in aplicare lucrurile Domnului. Suntem responsabili. Esti tu gata sa-ti asumi raspunderea?
Baietii erau afara in atelier, lucrand la carucior. Fiica noastra a iesit afara sa-i cheme la masa. „Voi amandoi sa intrati in casa, sa va spalati, si sa va pregatiti pentru masa. Imediat!“ a anuntat ea cu autoritate.
„Vin baietii inauntru?“ a intrebat sotia mea, cand fiica noastra s-a intors in casa singura.
„Eu i-am chemat“, a spus ea cu o privire care o trada.
De ce nu venisera baietii? Pentru ca sora lor era cea care ii chemase, si ei n-aveau de gand sa se supuna autoritatii ei.
Ea s-a intors in atelier cu acelasi mesaj, dar a adaugat doua cuvinte puternice: „Mama a spus …“.
Fiica noastra nu avea autoritatea sa ordone baietilor sa intre in casa. A doua oara cand i-a chemat pe baieti, ea i-a chemat ca agent al mamei lor. Ei au stiut atunci ca era timpul sa vina.
Continuare in pagina anexa
26.09.2008
Se cauta un tata adevarat... - de Theodore Cuyler
Multe predici au fost rostite pentru mame; multe articole şi cărţi au fost scrise despre influenţa mamei asupra copiilor. Dar cât de des li se predică taţilor? Să existe oare vreo putere mai mare, pentru bine sau pentru rău, decât influenţa celui care conduce familia, care îşi propagă propriul caracter în fiinţa şi sufletul copiilor săi, care îşi multiplică şi îşi retrăieşte viaţa sa în viaţa celor cărora le-a dat naştere?Cum e tatăl aşa e şi familia. Fixează-ţi această afirmaţie ca un principiu de viaţă! Există şi excepţii.Dar acestea nu anulează regula. Un tată îşi pune propriile amprente asupra copiilor lui la fel de neintenţionat, dar la fel de sigur ca umbra care mi se aşterne pe pământ când umblu în lumina soarelui.Chiar dacă ar vrea, tatăl nu poate împiedica acest proces.El îşi conduce familia în virtutea unei hotărâri dumnezeieşti.El face legile în casă, stabileşte precedente, creează atmosfera din cămin şi ,,parfumul”casei se imprimă în hainele copiilor chiar dacă ei ar călători în jurul lumii.
"Este o aşchie care a sărit din vechiul trunchi", a spus cineva când l-a auzit pe tânărul Pitt vorbind pentru prima dată. "O, nu, a replicat Burke, este chiar vechiul trunchi!"
Evlavia profundă a unui tată este adesea reprodusă în copiii săi, însă greşelile şi viciile sale se reproduc şi mai adesea. De obicei, el este cel ce decide cursul familiei. "Pentru orice foc pe care îl aprinde tatăl, copiii sunt cei ce adună lemnele."
Dacă tata se trezeşte târziu dimineaţa în Ziua Domnului, copiii vor veni la masă târziu şi posaci. Dacă tata se duce duminica în excursie, ei vor fi puşi să care mâncarea de prânz, uneltele de pescuit, şi să împartă cu el vina pentru sportul care ia locul închinării.
Uitându-mă la biserica mea pot observa că, deşi câţiva taţi evlavioşi au copii încă neconvertiţi, există foarte puţini taţi care nu se roagă şi care totuşi au copii credincioşi. Puterea tatălui care îi trage în jos este mult mai mare decât puterea care îi trage în sus-Şcoala Duminicală şi amvonul.
Dacă tatăl nu vorbeşte decât despre bani, de obicei va creşte o familie pentru Mamona.
Dacă la masă vorbeşte doar despre picturi şi cărţi, probabil va crea în copii interes pentru literatură şi artă.
Dacă vorbeşte depre cai, jocuri şi sporturi, va face din copiii săi jochei şi sportivi.
Dacă face ca focul din sobă sau din cămin să fie atractiv seara, probabil va reuşi să-i ancoreze pe copiii lui de casa părintească. Dar dacă îl prinde ora unsprezece seara la teatru sau prin cluburi, să nu se mire dacă pe copiii săi îi va prinde ora douăsprezece în sălile cu jocuri de noroc sau prin baruri.
Dacă el dă tonul la necredinţă, ce altceva decât harul lui Dumnezeu îi poate păzi familia, care îl imită, să nu-l urmeze pe calea pierzării? Istoria unei astfel de familii este atât de adesea inclusă în descierea făcută frecvent în Vechiul Testament:"El s-a dedat la toate păcatele pe care le făcuse tatăl său"(1 Împăraţi 15:3)
Recent, la deschiderea cursului său, un lector a declarat că îşi primise creşterea morală "şezând pe genunchii unei mame foarte devotate şi aşezat cu faţa în jos peste genunchii unui tată foarte hotărât".Ne întrebăm câţi dintre cei ce aparţin generaţiilor care se ridică acum vor fi în stare să facă o asemenea declaraţie?
Sursa Resurse crestine
20.09.2008
Traind biruinte spirituale in familia ta - preluat de Daniel Branzai
"Tatilor, ajutati-i pe copiii vostri sa ramana in picioare" - STEVE FARRARRecent i-am pus unui student de la colegiu in vacanta de vara urmatoarea intrebare: „Care este cea mai mare surpriza pe care ai gasit-o in colegiu?“ Era o intrebare deschisa, asa ca nu eram sigur la ce sa ma astept. Stiti ce a spus? „Nici unuia din baietii din dormitoare nu-i place de parintii lui! Nici unul din ei nu are o relatie cu parintii lui. Si aceasta este peste tot!“ Ce tragedie! Dar, tatilor, exista o speranta. Daca ai copii mici, poti sa schimbi lucrurile chiar acum. Si daca ai copii mari, tot nu e prea tarziu sa incepi sa aplici aceste principii acum.
Cand te uiti la copiii tai, ce vezi? Ii vezi asa cum sunt acum, sau asa cum vor fi? Cred ca multi oameni se uita la copiii lor in varsta de patru ani si vad doar niste copii in varsta de patru ani. Si noi trebuie sa-i evaluam si sa-i apreciem ca si copii in varsta de patru ani. Dar pe de alta parte, noi trebuie de asemenea sa vedem clar ca acesti copii de patru ani nu vor fi intotdeauna de patru ani. In zece ani ei vor fi de paisprezece ani, urmand ca in cativa ani sa obtina permisul de conducere.
Ei vor fi de asemenea sub uriasa presiune a anturajului, facand unele din cele mai critice alegeri din viata lor. O decizie pe care o vor lua in fiecare zi este daca sa fie conducatori sau urmasi.
Sunt convins ca noi trebuie sa-i „Gutenberg“ pe copiii nostri. Asa cum Johannes Gutenberg a luat un teasc si un poanson si le-a transformat intr-o presa de tipar, tot asa noi, tatii, trebuie sa-i luam pe copiii nostri si sa le modelam caracterul astfel incat sa-i transformam in conducatori morali si spirituali. Vorbesc despre transformarea copiilor nostri in oameni de caracter care pot sa faca acele alegeri grele pe care putini conducatori din lumea noastra contemporana par sa fie in stare sa le faca.
Continuare in pagina anexa
19.09.2008
Protectia Legamantului - de LUIGI MITOI
Viaţa în general şi relaţiile dintre oameni în special, presupun legăminte. Legământul este un angajament, un jurământ, o promisiune solemnă între două părţi. Legământul este o înţelegere condiţionată, care oferă şi obligă în egală măsură părţile implicate. Există legământ între oameni şi oameni şi există legământ între oameni şi Dumnezeu. Orice relaţie în afara legământului se întemeiază doar pe afecţiune sau interes vremelnic, însă nu are nici o acoperire oficială, divină, juridică, nu obligă părţile implicare în nici un fel. O astfel de relaţie este vulnerabilă, de cele mai multe ori întâmplătoare, este sporadică, nesigură şi de obicei provoacă frustrare şi aşteptări înşelate.Diferenţa dintre căsătorie şi concubinaj o face legământul căsătoriei. Diferenţa dintre religie şi relaţie spirituală cu Dumnezeu o face legământul botezului în apă. După cum un copil nu este responsabil să facă un legământ de căsătorie cu o altă persoană, tot la fel, un copil nu este responsabil să facă un legământ prin botezul în apă cu Dumnezeu. Mulţi oameni spun că certificatul de căsătorie nu este important, pentru că acesta nu îi ţine căsătoriţi. Dacă aceşti oameni sunt cinstiţi, atunci când îşi cumpră o casă sau o maşină, să arunce actul de proprietar, pentru că oricum nu este important şi nu acesta ţine casa sau maşina.
Rolul legământului este să condiţioneze, să reglementeze şi să protejeze relaţia. Desigur, orice legământ poate fi încălcat, rupt, însă persoana în cauză îşi asumă consecinţele care revin din legământ. Legământul este important, el ne protejează, ne conferă linişte şi bucurie - spre exemplu, faptul că ne oprim la culoarea roşie a semaforului şi plecăm la culoarea verde. Cât de nesigură ar fi orice intersecţie fără semafor sau fără o altă metodă de reglementare a priorităţii! Orice legământ are un semn convenţional vizibil. Legământul căsătoriei are drept semn convenţional vizibil, verigheta. Legământul botezului în apă are drept semn convenţional, botezul în apă. Iniţierea, termenii şi clauzele legământului între oameni sunt stabilite de oameni, de autorităţi. Iniţierea, termenii şi clauzele legământului dintre Dumnezeu şi oameni sunt stabilite de Dumnezeu. El a a avut iniţiativa şi a stabilit termenii şi clauzele legământului dintre El şi prima pereche din Eden, Adam şi Eva. Semnul convenţional vizibil a fost viaţa spirituală. Când primii oameni au rupt legământul, trădându-L pe Dumnezeu, au murit spiritual, au devenit goi, speriaţi, lipsiţi de pace şi bucurie, au fugit şi s-au ascuns de Creatorul lor. Dumnezeu i-a expulzat din Eden pentru totdeauna.
Ruperea legământului are consecinţe grave, timp în care legământul protejează, oferă, reglementează, condiţionează. Nu există relaţie sigură fără legământ. Te rog să nu te superi, ai legământul căsătoriei sau trăieşti în concubinaj, ai legământul botezului în apă, sau trăieşti în religie? Legământul lui Dumnezeu cu Noe a fost protecţia veşnică împotriva potopului de ape şi semnul convenţional vizibil al legământului a fost curcubeul. Legământul cu Avraam a fost binecuvântare, o ţară şi moştenitori şi semnul vizibil a fost circumcizia. Legământul cu Mântuitorul Isus a fost mântuirea oamenilor şi semnul este sângele Său. Dacă celelalte legăminte sunt între Dumnezeu şi om, acesta este între Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. Acest legământ are în vedere mântuirea omului, care trebuie să intre în legământ de credinţă cu Isus, în urma pocăinţei de păcat. Semnul vizibil al legământului este botezul în apă. Nu există mântuire în afara legământului prin botez în apă.
Dragul meu prieten, eşti sub protecţia legământului divin sau nu?
18.09.2008
Sotiilor, ajutati-va sotii - preluat de Daniel Branzai
„Am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el“. GENEZA 2:18Exista doua cai prin care o femeie crestina poate avea un impact dramatic asupra familiei ei – si asupra lumii in general – slujind si supunandu-se sotului ei. De ce acestea doua? Pentru ca acestea sunt ce a creat-o Dumnezeu sa faca in cadrul structurii familiei. Din nefericire, slujirea si supunerea au fost azvarlite pe fereastra de cele mai multe din femeile de astazi. Aceste femei si-au insusit in intregime idea ca ele pot avea un impact mai mare asupra lumii si asupra celor din jurul lor, urcand pe scara societatii. Daca aceasta te descrie pe tine, atunci Dumnezeu vrea sa traiesti o biruinta care s-ar putea sa fie greu de indurat pentru tine. Dar daca o lasi pe Elizabeth George sa-ti explice si apoi Il lasi pe Domnul sa lucreze in inima ta, te pot asigura ca rezultatul final va fi cu adevarat uimitor!
Era o zi senina de toamna la Universitatea din Oklahoma. In timp ce ma grabeam spre prima mea ora de curs dupa pauza de masa, l-am vazut din nou. Zambea in timp ce venea pe drumul meu. In fiecare luni, miercuri si vineri cararile noastre pareau sa se incruciseze in timp ce el, de asemenea, se grabea spre clasa. Numele lui – Jim George – imi era necunoscut atunci, dar era extrem de simpatic, era adorabil, si imi placea zambetul lui! Ei bine, evident ca si el m-a remarcat, pentru ca foarte curand un prieten mutual a fixat o intalnire oarba pentru noi.
Asta a fost in noiembrie 1964. De Valentine’s Day ne-am logodit, si nunta noastra a avut loc in primul week-end dupa terminarea scolii, pe 1 iunie 1965. Asta a fost acum treizeci si unu de ani – si as vrea sa pot spune: „Asta a fost acum treizeci si unu de ani minunati, binecuvantati si fericiti“, dar nu pot. Vezi tu, Jim si cu mine ne-am inceput casnicia fara Dumnezeu, si aceasta a insemnat vremuri grele. De la inceput am bajbait, ne-am certat si ne-am dezamagit unul pe altul. Din cauza ca nu gaseam implinire in casnicia noastra, ne-am risipit viata in interese, prieteni, hobby-uri si ocupatii intelectuale. Faptul ca aveam si doi copii n-a umplut golul pe care il simteam fiecare. Viata noastra de casnicie s-a tarat timp de opt ani frustranti pana cand, printr-un act al harului lui Dumnezeu, am devenit o familie crestina, o familie centrata pe Domnul Isus Hristos ca si cap, o familie care era calauzita de Biblie.
Continuare in pagina anexa
07.09.2008
05.09.2008
O nevasta buna! - de Laurentiu Balcan
Citeam dimineata din Proverbe 18 si “mi-a sarit in ochi” versetul 22: “Cine gaseste o nevasta buna, gaseste fericirea; este un har pe care il capata de la Domnul“. Cateva ganduri despre acest verset.O nevasta buna trebuie gasita. Ea nu vine la pachet si nici nu o poti cumpara de la raionul “matrimoniale“. Asta inseamna ca trebuie sa o cauti ca sa o gasesti, iar un crestin o cauta in Biserica lui Hristos. E clar ca o nevasta buna, in sensul crestin, nu poate fi gasita in afara Imparatiei lui Dumnezeu. Trebuie sa fie cetatean al cerului, cu viza la zi!
Termenul de “nevasta buna“, cel putin in conceptia lui Solomon, se refera la o nevasta inteleapta si cinstita - “Femeia inteleapta isi zideste casa…” (Proverbe 14:1); “…o nevasta priceputa este un dar de la Domnul” (Proverbe 19:14); “O femeie cinstita este cununa barbatului ei…” (Proverbe 12:4); “Cine poate gasi o femeie cinstita? Ea este mai de pret decat margaritarele” (Prob\verbe 31:10).
Casatoria trebuie sa te faca fericit. Omul care cauta (in Biserica) si gaseste o nevasta inteleapta si priceputa, gaseste fericirea. Bineinteles ca fericirea nu este o ecuatie matematica. Trebuie sa plecam de la premiza ca cel care isi cauta o nevasta, pentru a fi fericit in cadrul casatoriei, si-a gasit fericirea si implinirea sufleteasca in Hristos.
“…o nevasta buna…este un har…de la Domnul.” Rezultatele cautarilor noastre (sau, mai bine zis, a celor ce vor sa se casatoreasca) nu depind nici de calitatile si nici de abilitatile noastre. E harul lui Dumnezeu care iti ofera atat fericirea, cat si “o nevasta buna“.
Sursa : Penticostalul
01.09.2008
Cresterea spirituala a copiilor - de Rodi Velciov
Tinta educatiei copiilor in primii lor ani de viata este punerea unei temelii solide de dragoste. Ei trebuie sa stie ca sunt iubiti, acceptati si doriti. De asemenea, aceasta perioada este cea mai potrivita pentru sadirea in inimile copiilor a imaginii unui Dumnezeu real, atotputernic si plin de grija.Copiii isi incep calatoria in aceasta lume intr-o stare de completa neajutorare si totala dependenta, avand o nevoie uriasa de dragoste. Mai tarziu, avand aspiratii inalte, ei pornesc cu naivitate, si uneori cu inconstienta, spre intunericul acestei lumi decazute. Vor fi obligati sa infrunte singuri intunericul si raceala, sa infrunte pacatul care stapaneste lumea, desi sunt foarte increzatori in ei insisi si in vitalitatea tineretii lor. Ca si parinti crestini, avem un rol foarte important in educarea copiilor nostri.
Cum putem incepe? Roaga-te pentru ei. Este cea mai dificila slujba; poate sa-ti aduca cea mai mare bucurie, dar si cea mai mare durere. Este extraordinar sa vezi implinindu-se rugaciunile tale in viata copiilor tai. Incercam sa ne crestem copiii cat de bine putem si, tocmai cand am inteles ce inseamna sa fii parinte, ne trezim din nou pe un teritoriu necunoscut, deoarece fiecare etapa a vietii copilului nostru aduce noi provocari. Uneori plutim lin si usor, alteori trecem prin furtuni naprasnice si valuri uriase, iar alteori suntem gata sa renuntam.
Cand putem incepe? Putem incepe chiar acum: sa schimbam total lucrurile in sens pozitiv in ceea ce priveste viitorul copiilor nostri. Niciodata nu este prea devreme sau prea tarziu. Nu conteaza daca copilul tau are trei zile si este perfect sanatos, sau daca are treizeci si trei de ani si este departe de ceea ce ti-ai dorit tu pentru el. In fiecare etapa a vietii lor, copiii au nevoie de rugaciunile parintilor si pot beneficia intr-un mod deosebit de pe urma lor. Aceasta nu o putem face singuri si totul dintr-odata, ci ar fi necesar sa cerem ajutorul de la cel mai mare Parinte al tuturor timpurilor, Dumnezeu, Tatal nostru.
Am descoperit ca, fara Dumnezeu, suntem tentati sa repetam greselile si sa imitam ceea ce am vazut. Este foarte important sa ne rugam pentru fiecare detaliu din viata copiilor nostri, sa nu impunem vointa noastra cu privire la viata lui. Aceasta poate duce mai tarziu la frustrare si dezamagire. „Doamne, arata-mi cum sa ma rog pentru acest copil. Ajuta-ma sa-l cresc asa cum Tu doresti si faca-se voia Ta in viata lui!”
Exista o scurta perioada in timpul copilariei cand copilul este deschis invataturilor religioase. Conceptiile lor despre bine si rau se formeaza in aceasta perioada si conceptia lor despre Dumnezeu incepe sa se intareasca. Absenta sau aplicarea gresita a invataturii in aceasta prima parte a vietii va limita devotamentul viitor al copilului fata de Dumnezeu. Ar trebui sa fim sinceri si sa recunoastem faptul ca fiecare dintre noi are dorinta de a face mai mult pentru a transmite credinta crestina copiilor nostri, dar putini dintre noi ne simtim suficient de bine pregatiti pentru o sarcina atat de importanta. Din fericire, sau „din pacate”, responsabilitatile tale fata de familia ta sunt mult mai mari decat cele pe care ti-ai imaginat ca le vei avea atunci cand te-ai decis sa-ti formezi o familie. Odata cu venirea pe lume a copilului vin si o sumedenie de indatoriri pe care nu le aveai inainte. Tot ce vei face in viata de acum inainte va avea o influenta si asupra copilului tau. Chiar si alegerile tale de fiecare zi influenteaza pe termen lung viitorul lui.
De-a lungul unei bune perioade de timp, de la scutece la diplome de absolvire, te vei lovi de un lucru care il intereseaza pe fiecare parinte crestin: cresterea spirituala a copilului.
In Proverbe 22:6, Biblia spune: „Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea.” Responsabilitatea noastra de parinti este aceea de a fi primii educatori spirituali ai lor, indiferent daca avem studii in domeniu sau nu.
In Deuteronom 6:5-9, avem scris: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta. Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta. Sa le intiparesti in mintea copiilor tai si sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula. Sa le legi ca un semn de aducere-aminte la mani si sa-ti fie ca niste fruntarii intre ochi. Sa le scrii pe usiorii casei tale si pe portile tale.” Sa-l inveti pe copil sa-L iubeasca pe Isus, sa-L cunoasca pe Isus si sa-L slujeasca pe Isus, nu presupune a face o scoala in acest sens. Trebuie doar sa decizi sa pornesti pe acest drum si sa fii perseverent in alegerea facuta. Nu putem transmite atitudinile crestine doar prin rugaciuni inainte de culcare si perioade regulate de pregatire spirituala. Trebuie sa le traim de dimineata pana seara, trebuie reluate in timpul discutiilor obisnuite, folosind ilustratiile, demonstratiile, incurajarile.
Educatia spirituala nu se intampla pur si simplu. Ea are loc pentru ca tu ai decis sa pasesti pe acest drum in propria ta familie, hotarat sa-ti ajuti copiii sa creasca in dragoste fata de Dumnezeu si, la randul lor, sa transmita aceeasi credinta adevarata copiilor pe care ii vor avea.
Articol preluat din revista "Voia lui Dumnezeu in familie"
Oare casnicia se transforma in divort? Nu dispera. Exista o solutie!
Descarcati aceasta brosura (pdf !) , printati-o si faceti-o cadou familiilor tinere. Lecturarea si insusirea principiilor enuntate in aceasta lucrare aduce multa binecuvantare in camin si va scuteste de multe necajuri conjugale !
Clic pe imagine !
21.08.2008
29.07.2008
28.07.2008
10.07.2008
02.07.2008
01.07.2008
30.06.2008
17.06.2008
14.06.2008
10.06.2008
09.06.2008
07.06.2008
Seminar pentru familie 1 - Pastor Petru Mihent
Clic pe imagine !
Preluare de pe site-ul Bisericii Metanoia Timisoara
26.05.2008
25.05.2008
24.05.2008
23.05.2008
21.05.2008
Intelepciunea unui tata - Pastor Ioan Szasz
"Intelepciunea
unui tata"
este mesajul pastorului
Ioan Szasz
pe care va invitam sa-l vizionati
in familie.
(inregistrare cu ocazia unui serviciu de binecuvantare)
Clic pe imagine !
17.05.2008
12.05.2008
08.05.2008
Gânduri în legătură cu căsătoria - Pastor Richard Wurmbrand
Aş vrea să vă scriu şi câteva gânduri în legătură cu căsătoria.Nu-i lucru uşor când îţi propui să scrii cuvinte de la Dumnezeu venite. Cuvântul este Dumnezeu – ne învaţă Scriptura. Cu ce evlavie ar trebui mânuit deci ! Şi voi să-l mânuiţi cu evlavie în lăuntrul căsniciei voastre. Cuvântul este Dumnezeu. Nu vă vorbiţi niciodată unul altuia cu răceală, uşurinţă, cu atât mai puţin cu răutate, căci altfel semănăm în jur imaginea unui Dumnezeu neînsemnat şi rău. Soţii ajung cu vremea să se asculte unul pe altul cu nepăsare, ba cu antipatie, fiindcă cuvântul nu le-a fost Dumnezeu. Vorba deşănţată toceşte în om sentimentul sfinţeniei Cuvântului.
Aş vrea ca fiecare cuvânt pe care îl scriu să fie expresia unei adânci dorinţe pentru fericirea voastră, să înmugurească vorbele-mi ca florile primăverii. Şi aşa aş vrea să fie mereu vorbirea voastră. Aş vrea să vă vorbiţi mereu, aşa cum v-aţi vorbit când v-aţi îndrăgostit întâi, când priveaţi fermecat unul la celălalt şi nici nu ştiaţi ce să vă spuneţi. Stăteaţi în admiraţie unul faţă de celălalt şi din dragostea mare din voi ţâşneau cuvintele: „Te iubesc !” Aşa simţind aş vrea să vă scriu şi aşa aş vrea să vă vorbiţi mereu unul celuilalt, mânuind cuvântul care este Dumnezeu-Iubirea.
Filozofii din vechime au spus: Unus homo nullus homo Omul singur nu e om. Omul devine om în sensul deplin al cuvântului când se căsătoreşte.
M-am întrebat adesea ce va fi însemnând cuvântul că Dumnezeu a făcut pe om după chipul şi asemănarea Sa. Va fi având Dumnezeu trup ca şi noi ? Cap ca şi noi ? Până mi-au atras atenţia cuvintele care vin imediat după aceasta în Geneza 1: „Parte bărbătească şi parte femeiască l-a făcut”. Numai după ce se produce unirea între aceste două părţi, între seriozitate şi gingăşie, între tărie şi duioşie, între dreptate şi bunătate, între vigoare şi frumuseţe, între principiul masculin şi cel feminin, chipul lui Dumnezeu, care este suma tuturor virtuţilor, este realizat.
Continuare in pagina anexa
06.05.2008
05.05.2008
Ziua Tatalui: Tati Binecuvantati! - de Pastor Simi Timbuc
Cu aceasta ocazie dorim binecuvantarea fiecarui tata cu tot ce este necesar pe plan spiritual, emotional, intelectual, fizic si material pentru a fi un tata binecuvantat pentru familie, biserica si societate. Ca biserica al carui motto este: Locul unde Familiiile Cresc Impreuna!, punem un accent deosebit pe familie si viata de familie. De aceea ne straduim sa avem activitati care se adreseaza tuturor categoriilor (copii, tineret, casatoriti) din cadrul bisericii. Este adevarat ca mai sunt multe de facut pentru a ajunge la potentialul deplin al bisericii. De aceea cu aceasta ocazie, doresc sa chem pe fiecare dintre dumneavoastra sa cautam sa ne implicam cat mai mult la fiecare nivel de slujire in crestere spirituala si partasie frateasca.In continuare doresc sa ma adresez tatilor prin a arata, in limita acestui scurt articol, cateva din caracteristicile unui tata binecuvantat.
1. In primul rand, Dumnezeu, se identifica pe Sine cu un tata natural, pamantesc: El este Tatãl orfanilor, Apãrãtorul vãduvelor, El, Dumnezeu, care locuieşte în locaşul Lui cel sfînt. (Ps. 68:5). Cum se îndurã un tatã de copiii lui, aşa Se îndurã Domnul de ceice se tem de El. (Psalm 103:13). Domnul Isus este Cel care prezinta relatia in dumnezeire si vorbeste despre Sine ca fiind Fiul, care a venit sa reveleze pe Tatal: Nimeni n'a vãzut vreodatã pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sînul Tatãlui, Acela L-a fãcut cunoscut.” (Ioan 1:18). De asemenea, El invata pe ucenici (si pe noi) cum sa ne adresam lui Dumnezeu in rugaciune: Cînd vã rugaţi, sã nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca pãgînii, cãrora li se pare cã, dacã spun o multime de vorbe, vor fi ascultati. (8) Sã nu vã asemãnaţi cu ei; cãci Tatãl vostru ştie de ce aveti trebuintã, mai înainte ca sã-i cereti voi. (9) Iatã dar cum trebuie sã vã rugaţi: „Tatãl nostru care eşti în ceruri! Sfinţeascã-se Numele Tãu;... (Mat 6:7-9).
Asadar, noi tatii naturali si credinciosi crestini care vrem sa fim tati binecuvantati suntem chemati ca in relatia cu copiii nostri sa urmam modelul Tatalui nostru ceresc. Acest lucru este foarte important fiindca si copiii nostri cand se raporteaza la Dumnezeu ca Tata il inteleg prin prisma relatiei pe care o au cu noi tatii lor. Este o mare responsabilitate ce apasa pe umerii fiecarui tata crestin. Doamne ajuta-ne sa ne-o indeplinim cu toata curatia de inima, spirit jertfitor si pasiune pentru Tatal nostru ceresc.
2. Un tata binecuvantat se INGRIJESTE de nevoile spirituale ale familiei sale. ,,şi voi, pãrinţilor, nu întãrîtaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învãţãtura Domnului” (Efes 6:4). ,,Pãrinţilor, nu întãrîtaţi pe copiii voştri, ca sã nu-şi piardã nãdejdea.” Tatal are responsabilitatea principala de a aduce pe copii prin educatie si exemplu la cunoasterea lui Dumnezeu si a Domnului Isus ca mantuitor personal. El este chemat sa imbine in mod armonios dragostea cu dreptatea ca astfel copiii sa nu fie provocati la manie si resentimente nici unii fata de altii nici fata de parinti sau fata de Dumnezeu.
De asemenea este important ca tata sa fie in unitate cu mama pentru educarea si formarea copiilor din punct de vedere spiritual si moral. Inteleptul in Proverbe 6:20-21 se adreseaza copilului, dar arata impletirea tatalui si a mamei in educarea lui: ,,Fiule, pãzeşte sfaturile tatãlui tãu, şi nu lepãda învãţãtura mamei tale: leagã-le necurmat la inimã, atîrnã-le de gît.” Este important ca ambii parinti-tata si mama-sa fie uniti atat la educarea copiilor prin invatatura precum si la corectarea lor prin disciplinare. Altfel in mintea copiilor se nasc confuzii cu priire la valorile etico-morale si spirituale ce incercam sa le implementam in viata lor. In final tatal are rolul principal si ca preot al familiei sale in a conduce pe copii la Domnul. Pentru aceasta e nevoie ca el insusi sa aibe o relatie intima cu Dumnezeu, fiindca ceea ce suntem determina ceea ce facem. Iar actiunea noastra vorbeste intotdeauna mai tare decat cuvintele noastre.
3. Un tata binecuvantat se INGRIJESTE de nevoile fizice ale familiei sale. Alaturi de responsabilitati spirituale tatal binecuvantat este preocupat si de asigurarea nevoilor fizice ale copiilor sai. Din pacate azi multi tati abandoneaza familia si copiii. Sfanta Scriptura ne cheama prin apostolul Pavel sa avem in vedere aceasta responsabilitate, ,,Dacã nu poartã cineva grijã de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s'a lepãdat de credinţã, şi este mai rãu decît un necredincios” (1 Tim 5:8). Evident, ca se are in vedere posibilitatile fiecaruia si e important in pastrarea unui echilibru sanatos in ambele aspecte: spiritual si fizic. Uneori se trece in cealalta extrema-accentuand mult mai mult odar aspectul fizic-neglijand latura spirituala. Este important ca fiii si fiicele noastre sa invete valoarea muncii si a banului castigat prin munca. Este necesar sa fie invatati responsabilitatile lor personale in administrarea timpului si a banului.
Apostolul Pavel ne invata importanta administrarii familiale bune, ,,sã-şi chiverniseascã bine casa, şi sã-şi ţinã copiii în supunere cu toatã cuviinţa” (1 Tim 3:4). Acest factor al vietii de familie in calitate de tati este primordial pentru fiecare dintre noi. Uneori este foarte greu si dificil. De aceea avem nevoie de a fi conectati continuu la sursa de inspiratie si putere: Tatal nostru ceresc. El pune la dispozitia noastra resursele Sale care sunt incomensurabile.
In final un cuvant pentru fii si fiice: ,,Copii, ascultaţi în Domnul de pãrinţii voştri, cãci este drept. „Sã cinsteşti pe tatãl tãu şi pe mama ta” -este cea dintîi poruncã însoþitã de o fãgãduinţã- „ca sã fii fericit, şi sã trãieşti multã vreme pe pãmînt.” Eph 6:1-3 Este important pentru cei care avem parinti sa-i ascultam atunci cand suntem la varsta ascultarii, dar intotdeauna sa-i iubim si sa-i respectam indiferent de varsta pe care o avem fie noi sau parintii nostri. Tuturor tatilor va doresc Happy Father’s Day, si pentru toti ma rog sa avem o saptamana binecuvantata de prezenta si protectia Domnului.
CUVANT LA ZIUA TATĂLUI
M-a preocupat întrebarea : De ce o zi a mamei, de ce o zi a tatalui? Cred ca ati inteles ca nu discutam despre ziua de nastere, ci discutam despre o zi in care ne onoram in mod deosebit parintii, fie mamele, fie tatii si le recunoastem de fapt pozitia si calitatea lor de parinti. Cu aceasta ocazie, atit parintii cit si copiii isi pot analiza comportamentul unii fata de altii. Fiecare parte isi poate face bilantul activitatii pe un an intreg si indiferent de rezultate se pot face angajari spre mai bine, in viitor.Imediat dupa iesirea din Egipt, Dumnezeu, Tatal nostru Ceresc, s-a ocupat de stabilirea unor regului de comportare in mijlocul poporului ales. El a pregatit astfel cele 10 porunci impreuna cu alte instructiuni pentru a reglementa raporturile intre El, ca Dumnezeu, si intre oameni, in familie, in primul rind, si apoi in societate. Dupa primele 4 porunci care se refera in exclusivitate la relatiile omului cu Dumnezeu, urmeaza porunca a IV-a care reglementeaza relatiile dintre parinti si copii. Aceasta porunca suna astfel:
"Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta…" , iar Apostolul Pavel ne atrage atentia ca aceasta porunca este prima care este insotita de o fagaduinta: "ca sa fi fericit si sa traiesti multa vreme pe pamint…" - Efeseni 6:3. Inainte de a ne aminti aceasta porunca, Apostolul Pavel ii indeamna pe copii: "Copii, ascultati in Domnul de parintii vostri caci este drept. Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta…" - Efeseni 6:1-2.
Continuare in pagina anexa
Abonați-vă la:
Postări (Atom)