Se cauta un tata adevarat... (partea a II-a) - de Philip Wylie

"Pentru copii , un tată este un exemplu de bărbăţie, în carne şi oase. De la el învaţă o fată ce face un bărbat, ce înseamnă un bărbat, lucrurile în care crede el sau lucrurile pe care le detestă. Exemplul său va determina pentru totdeauna reacţiile ei faţă de bărbaţi. În mod similar, un băiat, încă din pătuţul său, începe să prindă de la tatăl său acele aspecte timpurii ale caracterului bărbatului care va ajunge într-o zi.

Dacă tatăl "lipseşte" din mintea fragedă a copilului, copilul va pierde enorm, pentru că el nu va avea nici un exemplu după care să-şi direcţioneze faptele, sau faţă de care să reacţioneze.

Absenţa tatălui lasă în urmă un vast pustiu interior, o anexietate imensă datorată lipsei călăuzirii. Încetul cu încetul, în mintea lui tânără se acumulează tot mai puternic sentimentul abandonării. Tatăl său îl face să se simtă respins prin simplul fapt că este prea ocupat sau prea obosit pentru o companie activă.

Este oare permisă această neglijare a copilului, chiar şi pentru un tată care munceşte din greu? Într-o săptămână sunt 168 de ore. Un bărbat petrece, în medie, cam 44 din ele la locul de muncă. Să mai adăugăm la acestea încă vreo 15 ore pentru drum, pauze de masă, ore suplimentare, etc. Să mai punem apoi deoparte 56 de ore, câte 8 în fiecare noapte, pentru somn... Ajungem la un total de 115 ore- lăsându-i tatălui 53 de ore pentru mese, relaxare sau orice altceva ar dori el să facă. Dar cu siguranţă, în aceste 53 de ore ar trebui să găsească timpul necesar pentru a le fi tată copiilor săi.

Însă fac taţii lucrul acesta? În majoritatea cazurilor, nu. Mama încearcă să-i înveţe pe fiii săi să devină bărbaţi. Dar ea nu-i poate ajuta să-şi imagineze tot ce ar trebui să fie un bărbat, după cum un canar n-ar putea să înveţe de la un peştişor ce înseamnă bucuriile, îndatoririle şi problemele vieţii sub apă.

A fi tată nu înseamnă numai dragoste, integritate, curaj, cunoaştere şi un echilibru sănătos între credinţă şi spirit critic; înseamnă şi a împărtăşi aceste trăsături, în fiecare zi, cu cei al căror viitor depinde de ele: copiii săi. Evident, tata nu poate fi un tată adevărat dacă nu stă prea mult pe acasa- cu mintea, cu inima şi cu spiritul, nu numai cu trupul.

Însă tata a plecat de acasă. Şi nu se va mai întoarce până când nu va înţelege că cele mai profunde satisfacţii ale vieţii lui vor decurge mai întâi din calitatea sa de tată şi numai după aceea din faptul că este un sportiv de primă clasă, ori un om de afaceri cu nume răsunător."

Când tata se roagă...

Când tata se roagă, el nu foloseşte
Cuvinte rostite mereu la amvon;
Vorbeşte de lucruri diverse, fireşte,
Dar toate sunt altfel;şi vorbe şi ton.

Când tata se roagă la dânsul acasă
El vine la Domnul cu multe nevoi;
Dar tot ce-l frământă şi tot ce-l apasă
Mai mult decât toate atunci, suntem noi.

Când tata se roagă, în casă-i tăcere;
Ce calm, ce-adâncime îi tremură-n glas!
Noi ochii ne-nchidem şi până-n unghere
Se-aude bătaia bătrânului ceas.

Când tata se roagă, el basme nu spune
Îi ies de pe buze cuvinte fierbinţi,
Rugându-L pe Domnul să fac-o minune
Să-i fie băieţii mai buni, mai cuminţi.

Când tata se roagă mereu îşi arată
Dorinţa aprinsă ce-o poartă în piept:
Să nu se mai certe ai săi niciodată
Să umble cu teamă pe drumul cel drept.

Când tata se roagă, simţim o putere
De sus cum coboară precum un şuvoi
Şi-n inima noastră se naşte-o durere
Că tatei dureri, îi producem şi noi.

Când tata se roagă, pricepi şi tu, frate,
Că poate-i şi el uneori supărat,
Că nu i se face întruna dreptate,
Că multe necazuri spre el se abat?

Dar tata se roagă şi iarăşi se roagă,
Suspină şi geme, şi cere-ajutor;
Şi dacă se roagă de-o viaţă întreagă
Să fie acesta un lucru uşor?!

Da, tata se roagă! Deşi câteodată
Noi nu înţelegem cuvintele lui,
Îi strângem puternic mâna de tată,
Căci alta mai caldă, mai gingaşă nu-i.

Ssst! Tata se roagă! Cu zarva e gata!...
Dar mâine intrând în al Slavei Palat,
Păstrăm amintirea eternă că tata,
O viaţă întreagă cu foc s-a rugat.

Sursa : Resurse crestine

Copiii si autoritatea - preluat de Daniel Branzai

"Deprinde-i pe copiii tai sa respecte autoritatea" - TED TRIPP

Dorinta lui Dumnezeu pentru casnicia ta este ca tu sa produci urmasi evlaviosi. In primul rand, El vrea ca tu sa fii evlavios. Apoi El vrea ca tu sa transmiti credinta ta copiilor tai. Din nefericire, multi parinti nu vor sa-si asume responsabilitatea de a transmite mai departe credinta lor. Multi doar spera ca ai lor copii vor primi credinta. O biruinta majora pentru parintii crestini este sa-si asume responsabilitatea de a creste copii evlaviosi. Noi, ca parinti ai copiilor nostri, avem raspunderea de a fi o autoritate pentru ei. Avem raspunderea de a le spune despre lucrurile lui Dumnezeu. Avem raspunderea de a le arata cum sa puna in aplicare lucrurile Domnului. Suntem responsabili. Esti tu gata sa-ti asumi raspunderea?

Baietii erau afara in atelier, lucrand la carucior. Fiica noastra a iesit afara sa-i cheme la masa. „Voi amandoi sa intrati in casa, sa va spalati, si sa va pregatiti pentru masa. Imediat!“ a anuntat ea cu autoritate.
„Vin baietii inauntru?“ a intrebat sotia mea, cand fiica noastra s-a intors in casa singura.
„Eu i-am chemat“, a spus ea cu o privire care o trada.
De ce nu venisera baietii? Pentru ca sora lor era cea care ii chemase, si ei n-aveau de gand sa se supuna autoritatii ei.
Ea s-a intors in atelier cu acelasi mesaj, dar a adaugat doua cuvinte puternice: „Mama a spus …“.
Fiica noastra nu avea autoritatea sa ordone baietilor sa intre in casa. A doua oara cand i-a chemat pe baieti, ea i-a chemat ca agent al mamei lor. Ei au stiut atunci ca era timpul sa vina.

Continuare in pagina anexa

Se cauta un tata adevarat... - de Theodore Cuyler

Multe predici au fost rostite pentru mame; multe articole şi cărţi au fost scrise despre influenţa mamei asupra copiilor. Dar cât de des li se predică taţilor? Să existe oare vreo putere mai mare, pentru bine sau pentru rău, decât influenţa celui care conduce familia, care îşi propagă propriul caracter în fiinţa şi sufletul copiilor săi, care îşi multiplică şi îşi retrăieşte viaţa sa în viaţa celor cărora le-a dat naştere?

Cum e tatăl aşa e şi familia. Fixează-ţi această afirmaţie ca un principiu de viaţă! Există şi excepţii.Dar acestea nu anulează regula. Un tată îşi pune propriile amprente asupra copiilor lui la fel de neintenţionat, dar la fel de sigur ca umbra care mi se aşterne pe pământ când umblu în lumina soarelui.Chiar dacă ar vrea, tatăl nu poate împiedica acest proces.El îşi conduce familia în virtutea unei hotărâri dumnezeieşti.El face legile în casă, stabileşte precedente, creează atmosfera din cămin şi ,,parfumul”casei se imprimă în hainele copiilor chiar dacă ei ar călători în jurul lumii.

"Este o aşchie care a sărit din vechiul trunchi", a spus cineva când l-a auzit pe tânărul Pitt vorbind pentru prima dată. "O, nu, a replicat Burke, este chiar vechiul trunchi!"

Evlavia profundă a unui tată este adesea reprodusă în copiii săi, însă greşelile şi viciile sale se reproduc şi mai adesea. De obicei, el este cel ce decide cursul familiei. "Pentru orice foc pe care îl aprinde tatăl, copiii sunt cei ce adună lemnele."

Dacă tata se trezeşte târziu dimineaţa în Ziua Domnului, copiii vor veni la masă târziu şi posaci. Dacă tata se duce duminica în excursie, ei vor fi puşi să care mâncarea de prânz, uneltele de pescuit, şi să împartă cu el vina pentru sportul care ia locul închinării.

Uitându-mă la biserica mea pot observa că, deşi câţiva taţi evlavioşi au copii încă neconvertiţi, există foarte puţini taţi care nu se roagă şi care totuşi au copii credincioşi. Puterea tatălui care îi trage în jos este mult mai mare decât puterea care îi trage în sus-Şcoala Duminicală şi amvonul.

Dacă tatăl nu vorbeşte decât despre bani, de obicei va creşte o familie pentru Mamona.

Dacă la masă vorbeşte doar despre picturi şi cărţi, probabil va crea în copii interes pentru literatură şi artă.

Dacă vorbeşte depre cai, jocuri şi sporturi, va face din copiii săi jochei şi sportivi.

Dacă face ca focul din sobă sau din cămin să fie atractiv seara, probabil va reuşi să-i ancoreze pe copiii lui de casa părintească. Dar dacă îl prinde ora unsprezece seara la teatru sau prin cluburi, să nu se mire dacă pe copiii săi îi va prinde ora douăsprezece în sălile cu jocuri de noroc sau prin baruri.

Dacă el dă tonul la necredinţă, ce altceva decât harul lui Dumnezeu îi poate păzi familia, care îl imită, să nu-l urmeze pe calea pierzării? Istoria unei astfel de familii este atât de adesea inclusă în descierea făcută frecvent în Vechiul Testament:"El s-a dedat la toate păcatele pe care le făcuse tatăl său"(1 Împăraţi 15:3)

Recent, la deschiderea cursului său, un lector a declarat că îşi primise creşterea morală "şezând pe genunchii unei mame foarte devotate şi aşezat cu faţa în jos peste genunchii unui tată foarte hotărât".Ne întrebăm câţi dintre cei ce aparţin generaţiilor care se ridică acum vor fi în stare să facă o asemenea declaraţie?
Sursa Resurse crestine

Traind biruinte spirituale in familia ta - preluat de Daniel Branzai

"Tatilor, ajutati-i pe copiii vostri sa ramana in picioare" - STEVE FARRAR

Recent i-am pus unui student de la colegiu in vacanta de vara urmatoarea intrebare: „Care este cea mai mare surpriza pe care ai gasit-o in colegiu?“ Era o intrebare deschisa, asa ca nu eram sigur la ce sa ma astept. Stiti ce a spus? „Nici unuia din baietii din dormitoare nu-i place de parintii lui! Nici unul din ei nu are o relatie cu parintii lui. Si aceasta este peste tot!“ Ce tragedie! Dar, tatilor, exista o speranta. Daca ai copii mici, poti sa schimbi lucrurile chiar acum. Si daca ai copii mari, tot nu e prea tarziu sa incepi sa aplici aceste principii acum.

Cand te uiti la copiii tai, ce vezi? Ii vezi asa cum sunt acum, sau asa cum vor fi? Cred ca multi oameni se uita la copiii lor in varsta de patru ani si vad doar niste copii in varsta de patru ani. Si noi trebuie sa-i evaluam si sa-i apreciem ca si copii in varsta de patru ani. Dar pe de alta parte, noi trebuie de asemenea sa vedem clar ca acesti copii de patru ani nu vor fi intotdeauna de patru ani. In zece ani ei vor fi de paisprezece ani, urmand ca in cativa ani sa obtina permisul de conducere.
Ei vor fi de asemenea sub uriasa presiune a anturajului, facand unele din cele mai critice alegeri din viata lor. O decizie pe care o vor lua in fiecare zi este daca sa fie conducatori sau urmasi.
Sunt convins ca noi trebuie sa-i „Gutenberg“ pe copiii nostri. Asa cum Johannes Gutenberg a luat un teasc si un poanson si le-a transformat intr-o presa de tipar, tot asa noi, tatii, trebuie sa-i luam pe copiii nostri si sa le modelam caracterul astfel incat sa-i transformam in conducatori morali si spirituali. Vorbesc despre transformarea copiilor nostri in oameni de caracter care pot sa faca acele alegeri grele pe care putini conducatori din lumea noastra contemporana par sa fie in stare sa le faca.

Continuare in pagina anexa

Protectia Legamantului - de LUIGI MITOI

Viaţa în general şi relaţiile dintre oameni în special, presupun legăminte. Legământul este un angajament, un jurământ, o promisiune solemnă între două părţi. Legământul este o înţelegere condiţionată, care oferă şi obligă în egală măsură părţile implicate. Există legământ între oameni şi oameni şi există legământ între oameni şi Dumnezeu. Orice relaţie în afara legământului se întemeiază doar pe afecţiune sau interes vremelnic, însă nu are nici o acoperire oficială, divină, juridică, nu obligă părţile implicare în nici un fel. O astfel de relaţie este vulnerabilă, de cele mai multe ori întâmplătoare, este sporadică, nesigură şi de obicei provoacă frustrare şi aşteptări înşelate.
Diferenţa dintre căsătorie şi concubinaj o face legământul căsătoriei. Diferenţa dintre religie şi relaţie spirituală cu Dumnezeu o face legământul botezului în apă. După cum un copil nu este responsabil să facă un legământ de căsătorie cu o altă persoană, tot la fel, un copil nu este responsabil să facă un legământ prin botezul în apă cu Dumnezeu. Mulţi oameni spun că certificatul de căsătorie nu este important, pentru că acesta nu îi ţine căsătoriţi. Dacă aceşti oameni sunt cinstiţi, atunci când îşi cumpră o casă sau o maşină, să arunce actul de proprietar, pentru că oricum nu este important şi nu acesta ţine casa sau maşina.

Rolul legământului este să condiţioneze, să reglementeze şi să protejeze relaţia. Desigur, orice legământ poate fi încălcat, rupt, însă persoana în cauză îşi asumă consecinţele care revin din legământ. Legământul este important, el ne protejează, ne conferă linişte şi bucurie - spre exemplu, faptul că ne oprim la culoarea roşie a semaforului şi plecăm la culoarea verde. Cât de nesigură ar fi orice intersecţie fără semafor sau fără o altă metodă de reglementare a priorităţii! Orice legământ are un semn convenţional vizibil. Legământul căsătoriei are drept semn convenţional vizibil, verigheta. Legământul botezului în apă are drept semn convenţional, botezul în apă. Iniţierea, termenii şi clauzele legământului între oameni sunt stabilite de oameni, de autorităţi. Iniţierea, termenii şi clauzele legământului dintre Dumnezeu şi oameni sunt stabilite de Dumnezeu. El a a avut iniţiativa şi a stabilit termenii şi clauzele legământului dintre El şi prima pereche din Eden, Adam şi Eva. Semnul convenţional vizibil a fost viaţa spirituală. Când primii oameni au rupt legământul, trădându-L pe Dumnezeu, au murit spiritual, au devenit goi, speriaţi, lipsiţi de pace şi bucurie, au fugit şi s-au ascuns de Creatorul lor. Dumnezeu i-a expulzat din Eden pentru totdeauna.

Ruperea legământului are consecinţe grave, timp în care legământul protejează, oferă, reglementează, condiţionează. Nu există relaţie sigură fără legământ. Te rog să nu te superi, ai legământul căsătoriei sau trăieşti în concubinaj, ai legământul botezului în apă, sau trăieşti în religie? Legământul lui Dumnezeu cu Noe a fost protecţia veşnică împotriva potopului de ape şi semnul convenţional vizibil al legământului a fost curcubeul. Legământul cu Avraam a fost binecuvântare, o ţară şi moştenitori şi semnul vizibil a fost circumcizia. Legământul cu Mântuitorul Isus a fost mântuirea oamenilor şi semnul este sângele Său. Dacă celelalte legăminte sunt între Dumnezeu şi om, acesta este între Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. Acest legământ are în vedere mântuirea omului, care trebuie să intre în legământ de credinţă cu Isus, în urma pocăinţei de păcat. Semnul vizibil al legământului este botezul în apă. Nu există mântuire în afara legământului prin botez în apă.

Dragul meu prieten, eşti sub protecţia legământului divin sau nu?

Creşterea Copiilor - de Pastor Marian Vlad

Clic pe imagine pentru vizionare !

Sotiilor, ajutati-va sotii - preluat de Daniel Branzai

„Am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el“. GENEZA 2:18

Exista doua cai prin care o femeie crestina poate avea un impact dramatic asupra familiei ei – si asupra lumii in general – slujind si supunandu-se sotului ei. De ce acestea doua? Pentru ca acestea sunt ce a creat-o Dumnezeu sa faca in cadrul structurii familiei. Din nefericire, slujirea si supunerea au fost azvarlite pe fereastra de cele mai multe din femeile de astazi. Aceste femei si-au insusit in intregime idea ca ele pot avea un impact mai mare asupra lumii si asupra celor din jurul lor, urcand pe scara societatii. Daca aceasta te descrie pe tine, atunci Dumnezeu vrea sa traiesti o biruinta care s-ar putea sa fie greu de indurat pentru tine. Dar daca o lasi pe Elizabeth George sa-ti explice si apoi Il lasi pe Domnul sa lucreze in inima ta, te pot asigura ca rezultatul final va fi cu adevarat uimitor!

Era o zi senina de toamna la Universitatea din Oklahoma. In timp ce ma grabeam spre prima mea ora de curs dupa pauza de masa, l-am vazut din nou. Zambea in timp ce venea pe drumul meu. In fiecare luni, miercuri si vineri cararile noastre pareau sa se incruciseze in timp ce el, de asemenea, se grabea spre clasa. Numele lui – Jim George – imi era necunoscut atunci, dar era extrem de simpatic, era adorabil, si imi placea zambetul lui! Ei bine, evident ca si el m-a remarcat, pentru ca foarte curand un prieten mutual a fixat o intalnire oarba pentru noi.
Asta a fost in noiembrie 1964. De Valentine’s Day ne-am logodit, si nunta noastra a avut loc in primul week-end dupa terminarea scolii, pe 1 iunie 1965. Asta a fost acum treizeci si unu de ani – si as vrea sa pot spune: „Asta a fost acum treizeci si unu de ani minunati, binecuvantati si fericiti“, dar nu pot. Vezi tu, Jim si cu mine ne-am inceput casnicia fara Dumnezeu, si aceasta a insemnat vremuri grele. De la inceput am bajbait, ne-am certat si ne-am dezamagit unul pe altul. Din cauza ca nu gaseam implinire in casnicia noastra, ne-am risipit viata in interese, prieteni, hobby-uri si ocupatii intelectuale. Faptul ca aveam si doi copii n-a umplut golul pe care il simteam fiecare. Viata noastra de casnicie s-a tarat timp de opt ani frustranti pana cand, printr-un act al harului lui Dumnezeu, am devenit o familie crestina, o familie centrata pe Domnul Isus Hristos ca si cap, o familie care era calauzita de Biblie.
Continuare in pagina anexa

Cum să nu-ţi pierzi copiii - Pastor LUIGI MITOI

Clic pe imagine pentru vizionare !

O nevasta buna! - de Laurentiu Balcan

Citeam dimineata din Proverbe 18 si “mi-a sarit in ochi” versetul 22: “Cine gaseste o nevasta buna, gaseste fericirea; este un har pe care il capata de la Domnul“. Cateva ganduri despre acest verset.

O nevasta buna trebuie gasita. Ea nu vine la pachet si nici nu o poti cumpara de la raionul “matrimoniale“. Asta inseamna ca trebuie sa o cauti ca sa o gasesti, iar un crestin o cauta in Biserica lui Hristos. E clar ca o nevasta buna, in sensul crestin, nu poate fi gasita in afara Imparatiei lui Dumnezeu. Trebuie sa fie cetatean al cerului, cu viza la zi!

Termenul de “nevasta buna“, cel putin in conceptia lui Solomon, se refera la o nevasta inteleapta si cinstita - “Femeia inteleapta isi zideste casa…” (Proverbe 14:1); “…o nevasta priceputa este un dar de la Domnul” (Proverbe 19:14); “O femeie cinstita este cununa barbatului ei…” (Proverbe 12:4); “Cine poate gasi o femeie cinstita? Ea este mai de pret decat margaritarele” (Prob\verbe 31:10).

Casatoria trebuie sa te faca fericit. Omul care cauta (in Biserica) si gaseste o nevasta inteleapta si priceputa, gaseste fericirea. Bineinteles ca fericirea nu este o ecuatie matematica. Trebuie sa plecam de la premiza ca cel care isi cauta o nevasta, pentru a fi fericit in cadrul casatoriei, si-a gasit fericirea si implinirea sufleteasca in Hristos.

“…o nevasta buna…este un har…de la Domnul.” Rezultatele cautarilor noastre (sau, mai bine zis, a celor ce vor sa se casatoreasca) nu depind nici de calitatile si nici de abilitatile noastre. E harul lui Dumnezeu care iti ofera atat fericirea, cat si “o nevasta buna“.

Sursa : Penticostalul

Cresterea spirituala a copiilor - de Rodi Velciov

Tinta educatiei copiilor in primii lor ani de viata este punerea unei temelii solide de dragoste. Ei trebuie sa stie ca sunt iubiti, acceptati si doriti. De asemenea, aceasta perioada este cea mai potrivita pentru sadirea in inimile copiilor a imaginii unui Dumnezeu real, atotputernic si plin de grija.

Copiii isi incep calatoria in aceasta lume intr-o stare de completa neajutorare si totala dependenta, avand o nevoie uriasa de dragoste. Mai tarziu, avand aspiratii inalte, ei pornesc cu naivitate, si uneori cu inconstienta, spre intunericul acestei lumi decazute. Vor fi obligati sa infrunte singuri intunericul si raceala, sa infrunte pacatul care stapaneste lumea, desi sunt foarte increzatori in ei insisi si in vitalitatea tineretii lor. Ca si parinti crestini, avem un rol foarte important in educarea copiilor nostri.

Cum putem incepe? Roaga-te pentru ei. Este cea mai dificila slujba; poate sa-ti aduca cea mai mare bucurie, dar si cea mai mare durere. Este extraordinar sa vezi implinindu-se rugaciunile tale in viata copiilor tai. Incercam sa ne crestem copiii cat de bine putem si, tocmai cand am inteles ce inseamna sa fii parinte, ne trezim din nou pe un teritoriu necunoscut, deoarece fiecare etapa a vietii copilului nostru aduce noi provocari. Uneori plutim lin si usor, alteori trecem prin furtuni naprasnice si valuri uriase, iar alteori suntem gata sa renuntam.

Cand putem incepe? Putem incepe chiar acum: sa schimbam total lucrurile in sens pozitiv in ceea ce priveste viitorul copiilor nostri. Niciodata nu este prea devreme sau prea tarziu. Nu conteaza daca copilul tau are trei zile si este perfect sanatos, sau daca are treizeci si trei de ani si este departe de ceea ce ti-ai dorit tu pentru el. In fiecare etapa a vietii lor, copiii au nevoie de rugaciunile parintilor si pot beneficia intr-un mod deosebit de pe urma lor. Aceasta nu o putem face singuri si totul dintr-odata, ci ar fi necesar sa cerem ajutorul de la cel mai mare Parinte al tuturor timpurilor, Dumnezeu, Tatal nostru.

Am descoperit ca, fara Dumnezeu, suntem tentati sa repetam greselile si sa imitam ceea ce am vazut. Este foarte important sa ne rugam pentru fiecare detaliu din viata copiilor nostri, sa nu impunem vointa noastra cu privire la viata lui. Aceasta poate duce mai tarziu la frustrare si dezamagire. „Doamne, arata-mi cum sa ma rog pentru acest copil. Ajuta-ma sa-l cresc asa cum Tu doresti si faca-se voia Ta in viata lui!”

Exista o scurta perioada in timpul copilariei cand copilul este deschis invataturilor religioase. Conceptiile lor despre bine si rau se formeaza in aceasta perioada si conceptia lor despre Dumnezeu incepe sa se intareasca. Absenta sau aplicarea gresita a invataturii in aceasta prima parte a vietii va limita devotamentul viitor al copilului fata de Dumnezeu. Ar trebui sa fim sinceri si sa recunoastem faptul ca fiecare dintre noi are dorinta de a face mai mult pentru a transmite credinta crestina copiilor nostri, dar putini dintre noi ne simtim suficient de bine pregatiti pentru o sarcina atat de importanta. Din fericire, sau „din pacate”, responsabilitatile tale fata de familia ta sunt mult mai mari decat cele pe care ti-ai imaginat ca le vei avea atunci cand te-ai decis sa-ti formezi o familie. Odata cu venirea pe lume a copilului vin si o sumedenie de indatoriri pe care nu le aveai inainte. Tot ce vei face in viata de acum inainte va avea o influenta si asupra copilului tau. Chiar si alegerile tale de fiecare zi influenteaza pe termen lung viitorul lui.

De-a lungul unei bune perioade de timp, de la scutece la diplome de absolvire, te vei lovi de un lucru care il intereseaza pe fiecare parinte crestin: cresterea spirituala a copilului.

In Proverbe 22:6, Biblia spune: „Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea.” Responsabilitatea noastra de parinti este aceea de a fi primii educatori spirituali ai lor, indiferent daca avem studii in domeniu sau nu.

In Deuteronom 6:5-9, avem scris: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta. Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta. Sa le intiparesti in mintea copiilor tai si sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula. Sa le legi ca un semn de aducere-aminte la mani si sa-ti fie ca niste fruntarii intre ochi. Sa le scrii pe usiorii casei tale si pe portile tale.” Sa-l inveti pe copil sa-L iubeasca pe Isus, sa-L cunoasca pe Isus si sa-L slujeasca pe Isus, nu presupune a face o scoala in acest sens. Trebuie doar sa decizi sa pornesti pe acest drum si sa fii perseverent in alegerea facuta. Nu putem transmite atitudinile crestine doar prin rugaciuni inainte de culcare si perioade regulate de pregatire spirituala. Trebuie sa le traim de dimineata pana seara, trebuie reluate in timpul discutiilor obisnuite, folosind ilustratiile, demonstratiile, incurajarile.

Educatia spirituala nu se intampla pur si simplu. Ea are loc pentru ca tu ai decis sa pasesti pe acest drum in propria ta familie, hotarat sa-ti ajuti copiii sa creasca in dragoste fata de Dumnezeu si, la randul lor, sa transmita aceeasi credinta adevarata copiilor pe care ii vor avea.

Articol preluat din revista "Voia lui Dumnezeu in familie"

Oare casnicia se transforma in divort? Nu dispera. Exista o solutie!

Descarcati aceasta brosura (pdf !) , printati-o si faceti-o cadou familiilor tinere. Lecturarea si insusirea principiilor enuntate in aceasta lucrare aduce multa binecuvantare in camin si va scuteste de multe necajuri conjugale !

Clic pe imagine !