5 Viata de Familie - Dr.IOSIF TON

4 Viata de Familie - Dr.IOSIF TON

3 Viata de Familie - Dr.IOSIF TON

2 Viata de Familie - Dr.IOSIF TON

1 Viata de Familie - Dr.IOSIF TON

Scopul lui Dumnezeu in casatorie

Gen.2:18-25.
"Domnul Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.`` Domnul Dumnezeu a facut din pamant
toate fiarele campului si toate pasarile cerului; si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca; si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei
vietuitoare, acela-i era numele. Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului; dar, pentru om, nu s-a gasit nici un ajutor, care sa i se potriveasca. Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adanc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om. Si omul a zis: ,,Iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru ca a fost luata din om.`` De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup. Omul si nevasta lui erau amandoi goi, si nu le era rusine".

Aici vor fi explicate conceptele de "parasire" (lasare) a parintilor si de "unire" (alipire) a sotilor. Citirea versetelor indicate si rugaciunea impreuna a viitorilor soti este o conditie esentiala pentru ca acest studiu sa-si gaseasca utilitatea.

Continuare in pagina anexa

Binecuvantarile multumirii in viata de familie - de Mihai Mihut

Raspunderi financiar-materiale ale familiei crestine

CINE DECIDE??
Ce spune Cuvantul lui Dumnezeu cu privire la rolul sotiei si la rolul sotului? Citeste Efes.5:21-23.

Care este cuvantul ce descrie responsabilitatea unei sotii fata de sotul ei? Compara cu 1 Petru 3:1.

Ce sugereaza cuvintele "ca Domnului" cu privire la rolul sotiei?

Conform versetului 33 din Efeseni 5, ce atitudine se presupune sa aiba sotia fata de sot si ce inseamna acest lucru in viata de zi cu zi?

Scrie o definitie personala a cuvantului "supunere".

Supunerea femeii nu inseamna ca ea este inferioara sau ca nu trebuie sa aiba nici o initiativa in familia ei. Supunerea nu o limiteaza in nici un fel. Citeste Proverbe 31:10-31 si noteaza-ti cum isi foloseste femeia talentele ei.

Care este rolul barbatului? Este supunerea un lucru care face parte din rolul sau? Ce spune Efes.5:21?

Ce exemplu trebuie sa ofere barbatul cand conduce in casnicie? Vers.25-29.

Compara felul in care Hristos si-a iubit Biserica cu felul in care un barbat se presupune sa-si iubeasca nevasta.

In casnicie, fiecare daruieste celuilalt si primeste de la celalalt. Casatoria consta din complementarea reciproca a partenerilor. Fiecare il intregeste pe celalalt. Aceasta a fost intentia lui Dumnezeu cand a spus ca "nu este bine ca omul sa fie singur".

"Cand un barbat si o femeie se unesc prin casatorie umanitatea cunoaste o restaurare sau o intregire a ei. "Mandria" barbatului este de a recunoaste ca femeia a fost creata pentru el pe cand "mandria" femeii este de a recunoaste ca barbatul ar fi incomplet fara ea. Umilinta femeii este de a intelege ca a fost facuta pentru barbat; umilinta barbatului este de a intelege ca el nu este complet fara ea. Ambii impartasesc demnitatea, onoarea si valoarea casatoriei in mod egal. Intr-adevar, la randul sau fiecare partener sufera o "coborare" si o "inaltare" inaintea celuilalt. Nici unul nu este complet fara celalalt. Fiecare depinde de celalalt."
Dr. Dwight Small

Cine ia deciziile in familie? Mai exact, cine are cea mai mare influenta in luarea deciziilor? Ultimul cuvant?

Fiecare ia deciziile in domeniul in care este mai daruit?

Are fiecare suficiente ocazii de a da ce are mai bun?

Faceti vreo diferenta intre deciziile minore si cele majore? Cum le diferentiati, dupa ce criterii?

Cum actionati atunci cand va aflati in impas si trebuie sa luati o decizie? Daca partenerul nu este prezent?

In ce domenii ale vietii de familie aveti dreptul de a lua decizii fara sa va consultati partenerul?

Continuare in pagina anexa

Binecuvantarea lui Dumnezeu pentru familie - Dr. Paul Negrut

7. Aventura de familie - Mai este loc in corabie

Binecuvantarea lui Dumnezeu pentru familie - Dr. Paul Negrut

6. Tanar si nelinistit - ultimul episod

Binecuvantarea lui Dumnezeu pentru familie - Dr. Paul Negrut

5. Mama sfanta sau mama destrabalata

Binecuvantarea lui Dumnezeu pentru familie - Dr. Paul Negrut

4. Oare ce ne-a adus tata ?

Binecuvantarea lui Dumnezeu pentru familie - Dr. Paul Negrut

3. Sarpele este inca in gradina

Binecuvantarea lui Dumnezeu pentru familie - Dr. Paul Negrut

2.Barbatii - o specie pe cale de disparitie

Binecuvantarea lui Dumnezeu pentru familie - Dr. Paul Negrut

1.Drumul spre iad este pavat cu intentii bune

Triunghiul dragostei in familie

Deschidere: O să vă povestesc mai întâi despre doi soţi căsătoriţi de 50 de ani. Aceştia obişnuiau să se certe în fiecare zi. În cele din urmă, la cea de a cincizecea aniversare, copiii au decis că cel mai bun cadou pe care să-l ofere părinţilor era o întâlnire cu un renumit consilier de familie, un doctor în psihologie. Părinţii au acceptat cadoul şi s-au prezentat la prima şedinţă. Nici n-au intrat bine pe uşă că au început să se certe. Cearta a fost atât de intensă încât consilierul n-a avut nici măcar şansa să se prezinte sau să le spună ceva. Brusc consilierul a anunţat că va fi gata să facă ceva ce nu a mai făcut niciodată în vreo şedinţă de consiliere familială. Doctorul s-a ridicat, a venit în faţa biroului, a luat-o pe bătrânica doamnă de mână şi a ridicat-o. Şi pe când ea stătea în picioare, în faţa lui, a îmbrăţişat-o şi a sărutat-o lung pe buze. A fost un sărut foarte lung, cam un minut. Apoi tăcere. Soţul şi soţia nu au mai scos un singur cuvânt. Atunci doctorul s-a uitat la soţ şi i-a zis: „Acesta este tipul de medicament pe care soţia ta trebuie să-l ia de cel puţin trei ori pe săptămână.” Bătrânul soţ s-a scărpinat în cap şi s-a gândit câteva momente. Apoi a zis: „E-n regulă, am să v-o aduc în fiecare Luni, Miercuri şi Vineri.” (după Nicky Gumbel, Marea Britanie).

V. Cheie: 1 Ioan 4:8 „Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.” Mesajul de azi se adresează atât celor căsătoriţi, ca să-şi aducă aminte de ce s-au căsătorit, cât şi celor care se gândesc să fac acest pas important pentru viaţa lor. Secretul unei vieţi de familie fericite este dragostea. Dar trebuie să înţelegem mai întâi ce este dragostea. Mulţi slujitori ai cuvântului au scris sau vorbit despre dragoste. Poeţi, predicatori, romancieri şi chiar oamenii simpli de pretutindeni, indiferent de vârstă sau sex. Dar mai bine să vedem ce ne învaţă Dumnezeu despre dragoste. Biblia foloseşte pentru a exprima cuvântul dragoste, patru termeni distincţi, fiecare cu un sens unic, extrem de precis:
Agape, care înseamnă dragostea oferită de Dumnezeu, dragostea divină, gata să se sacrifice.
Phileo, care înseamnă dragostea curată între prieteni.
Storge, care exprimă dragostea din familie.
Eros, care se referă strict la actul intim sexual.

Când vorbim despre triunghiul dragostei în familie, ne referim la o relaţie sau stil de viaţă caracterizate de o expresie mutuală a dragostei agape, phileo, storge şi eros între doi oameni (soţ şi soţie) şi Dumnezeu. Să ne imaginăm acest triunghi ca având în colţul de sus pe Dumnezeu, iar în colţurile de jos soţul şi soţia.
Deci, când vorbim despre un triunghi al dragostei în familie, ne referim la manifestarea zilnică a dragostei lui Dumnezeu în familia noastră (relaţie verticală) şi la manifestarea dragostei între parteneri (relaţie orizontală). Continuare in pagina anexa

Asteptarile irealiste fata de partenerul tau

Care sunt cateva dintre asteptarile tale irealiste fata de sotul/sotia ta? De cat timp le "tii impotriva" sotului/sotiei tale?

Scenariul Donnei si a lui Steve:

- sotia, foarte sociabila
- sotul, foarte retras si rezervat

Din aceasta cauza au avut numeroase necazuri inca de la inceputul casatoriei lor. Ea a dorit ca sotul ei sa se implice mai mult in activitati sociale. Sotia a insistat atat (suparator de mult!!) de mult ca el sa se implice incat el a devenit plin de resentimente, refuzand in cele din urma sa se mai implice in relatia lor. De cealalta parte, ea a devenit foarte frustrata si a ajuns in punctul in care sa renunte sa mai lupte pentru conservarea casniciei lor.

"De ce nu poate sa se apropie de oameni ca si mine? De ce nu se implica si el? Nu inseamna ca nu-i pasa de casnicia noastra!! M-am saturat sa astept sa se schimbe. Vreau sa se incheie chinul acesta!" acestea au fost unele din expresiile ei de frustrare cu sotul ei. Mariajul lor ajunsese acum intr-un punct de criza. Chiar ameninta sa se destrame!

Acum se aflau impreuna in fata pastorului lor pentru consiliere spirituala. Ascultandu-le povestea, pastorul a realizat ca aveau probleme grave…

In ciuda defectelor (cusururilor, lipsurilor) sotului…totusi sotia era cea care avea asteptari irealiste fata de sotul ei. Aceste asteptari necuvenite se aflau la baza conflictului lor marital. Cu toate acestea, sotului ii pasa de casnicia lor si ar fi dorit schimbarea situatiei. O iubea, dar hartuiala constanta si critica ei necontenita l-a dezgustat enorm. Insistenta sotiei si asteptarile ei l-au adus acum in pragul disperarii.

El spunea ca, "ea nu va fi multumita de mine si nu putea fi fericita cu mine pana ce nu deveneam ca ea. Pana cand nu ma schimbam conform dorintei ei, nu putea fi satisfacuta de mine. Asa ca am renuntat sa mai incerc".

Care au fost problemele care au stat la baza conflictului lor marital? De ce nu se mai intelegeau acum, desi fiecare avea sentimente propice continuarii casniciei lor, plus aveau un juramant de credinta inaintea lui Dumnezeu pe care doreau sa-l respecte?

Pastorul a trebuit sa le explice atunci care sunt asteptarile realiste pe care ar trebui sa le aibe (sotul si sotia) partenerii crestini ai unei casnicii crestine care sa duca la producerea unei schimbari in casnicia lor. Continuare in pagina anexa

Familia secolului XXI - de Pastor Marin Bloj

CRESTEREA COPIILOR - Formarea unei conceptii biblice

Cei mai multi dintre filozofii de astazi, atat crestini cat si necrestini tind sa impartaseasca aceeasi idee: omul din societatea occidentala traieste acum o era post-crestina. Ce se sugereaza prin aceasta afirmatie? Cu siguranta nu inseamna ca Crestinismul este mort. Acest lucru nu poate sa se intample. Isus a spus ca El isi va zidi Biserica si ca portile Locuintei mortilor nu o vor birui (Matei 16:18).

Ceea ce de fapt se sugereaza, este ca influenta pe care Biblia a avut-o odata asupra comportamentului social al natiunii noastre s-a diminuat astazi pana la punctul in care abia se mai recunoaste. Acest lucru se aplica nu doar la moralitate, ci in toate domeniile vietii. Educatia, sexualitatea, politica, legea, jurisdictia, familia si cel mai important aspect, cresterea copiilor, sunt acum sub influenta opiniilor falimentare ale egocentrismului.

Fiecare are o opinie despre viata. De obicei, necrestinii isi formeaza opinia in ignoranta fata de cea a Scripturii. Cand inlaturi Biblia, de fapt il indepartezi pe Dumnezeu din gandirea omului. Logica umana este atunci lasata sa stabileasca ea parametrii de dezvoltare si formare a unui copil. Astfel se ofera ocazia speculatiilor intelectuale cu privire la ceea ce unii spera ca un copil sa fie, in loc de ceea ce de fapt este.

In contrast, crestinii vad indatorirea cresterii copilului incadrata in parametrii Bibliei. Absolutele notiuni inspirate ale Scripturii nu numai ca modeleaza crezurile noastre si practicile, dar le si legitimeaza. Aceste crezuri sunt legitim crestine doar atunci cand sunt cu adevarat biblice.

Acest fapt ridica o problema semnificativa. Nu ar trebui sa ne surprinda ca necrestinii sustin o conceptie asupra cresterii copilului care isi are originea si scopul in umanism si egocentrism. Insa ceea ce este cu adevarat alarmant este numarul de crestini ce sustin idei similare lor. In gandirea lor, ei sunt crestini pana la un punct. Cu toate ca ei recunosc suficienta lui Dumnezeu si a Bibliei, ei nu vad nevoia de a-si supune propriile pareri, rationamente, si emotii calauzirii Scripturii, in toate aspectele vietii. Continuare in pagina anexa

Parintele si copiii sai - Rev. Dr. Lazar Gog

1. Parintele si copiii


2. Parintele care invata din greseli

Vizionati si celelalte 3 sectiuni pe pagina anexa

Ziua Mamei - de VIOREL IUGA

Ce spune Biblia despre rolul de mamă creştină?

Întrebare: Ce spune Biblia despre rolul de mamă creştină?

Răspuns: A fi mamă este unul dintre cele mai importante roluri pe care Domnul alege să le dea multor femei. În Tit 2:4-5, mamele sunt învăţate să îşi iubească copiii: “să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii. Să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu”. În Isaia 49:15a, Biblia spune astfel: “Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei?” Când începe rolul de mamă?

Copii sunt un dar de la Domnul (Psalmul 127:3-5). În Tit 2:4 este folosit cuvântul grec “phileoteknos”. Acest cuvânt are sensul de dragoste specială de mamă. Ideea care este exprimată de acest cuvânt este aceea a unei dragoste care poartă de grijă copiilor, care hrăneşte copiii, care îi îmbrăţişează cu afecţiune, care satisface nevoile lor, care tratează cu tandreţe pe fiecare copil ca fiind venit în mod unic din mâna lui Dumnezeu. În Scriptură ne este poruncit să tratăm copiii cu o astfel de dragoste. Atât mamele cât şi taţii au porunca şi responsabilitatea de a face următoarele lucruri pentru copiii lor:

-Disponibilitate – dimineaţa, la prânz şi seara (Deuteronom 6:6-7)

-Implicare – interacţiune, discuţie, gândire şi trăirea unei vieţi împreună (Efeseni 6:4)

-Învăţare – a Scripturilor, a punctelor de vedere biblice (Psalm 78:5-6, Deuteronom 4:10, Efeseni 6:4)

-Instruire – ajutarea copiilor să îşi dezvolte abilităţi şi să descopere punctele tari (Proverbe 22:6)

-Disciplina – învăţarea fricii de Domnul, atragerea atenţiei cu dragoste, fermitate şi consecvenţă (Efeseni 6:4, Evrei 12:5-11, Proverbe 13:24, 19:18, 22:15, 23:13-14, 29:15-17)

-Hrănire – realizarea unui mediu de susţinere constantă atât verbal, cât şi afectiv, în dragoste necondiţionată, libertatea de a greşi (Tit 2:4, 2 Timotei 1:7, Efeseni 4:29-32, 5:1-2, Galateni 5:22, 1Petru 3:8-9)

-Modelarea cu integritate – trăirea a ceea ce vorbim, un model din care copilul să înveţe prin a “prinde“ esenţa unei vieţi plăcute Domnului (Deuteronom 4:9, 15, 23; Proverbe 10:9, 11:3; Psalmul 37:18,37).

Biblia nu porunceşte niciodată ca orice femeie să fie în mod necesar şi o mamă. Totuşi, ea spune celor pe care Dumnezeu le binecuvântează să fie mame că ar trebui să îşi ia în serios această responsabilitate. Mamele au un rol unic şi extrem de important în viaţa copiilor lor. Rolul de mamă nu este unul împovărător sau neplăcut. Întocmai cu o mamă îşi poartă pruncul în pântece şi cum ea îl hrăneşte şi îl îngrijeşte în perioada prunciei – tot astfel mamele pot juca un rol continuu în vieţile copiilor lor, fie când ei sunt la copilărie, fie în tinereţe, tineri adulţi şi chiar când au crescut suficient de mari. Deşi rolul mamei se schimbă şi se dezvoltă pe măsură ce copilul creşte, dragostea, grija, hrănirea şi încurajarea date de o mamă nu trebuie să se oprească niciodată.

Mama lui Moise - de Ioan Sturz

Evr 11,23

Paul Black:” Cu exceptia puterii Duhului Sfant nu exista pe pamânt o alta putere mai mare decât a unei mame care se roaga. Mamele care s-au rugat au mutat mai multi munti decât buldozerele. „
L. Shaftesbury : ”Dati-mi o generatie de mame crestine si garantez ca în 12 luni voi schimba fata societatii.”

Chuck Swindoll:’’Daca ai fost binecuvântat cu o mama buna, vei beneficia de asta tot restul zilelor... ”

Când ne gândim la multi barbati sau femei cu o credinta remarcabila, vom descoperi ca undeva în umbra anturajului lor este o influienta buna a unei mame care a avut o relatie strânsa cu Dumnezeu. Mamele scriu în inimile copiilor lor, ceea ce mâna aspra a lumii nu poate sterge.

Susannah Wesley, mama lui John Wesley petrecea o ora în fiecare zi în rugaciune pt cei 17 copii ai sai. În plus ea lua fiecare copil alaturi câte o ora în fiecare saptamânapt a discuta cu el lucruri spirituale.

Mergem în Exod 1,6-16.Copiii lui Israel traiau în Egipt desi li se promisese tara Canaan.Ei venisera din cauza foametei . Iosif nu intentionase sa-i stabileasca definitiv aici. „luati si oasele mele de aici”Este aici ceva curios: ei stiau ca nu Egiptul era tara promisa, si totusi înca erau aici.Ei stiau ca foametea a trecut demult.Totusi, de ce erau înca aici?Nu voiau sa coboare din barca.Nilul oferea siguranta, abundenta.Faraon îi asezase în cel mai bun tinut.Iar ei au tinut mai mult la confort decât la ascultare de Dumnezeu. Au ramas în Egipt.Numai ca ramânând acolo si-au pierdut libertatea, au devenit sclavi.Un principiu: Dumnezeu nu ne va binecuvânta atâta timp cât punem confortul înaintea ascultarii.Revenim la mama lui Moise.

Trei caracteristici ale lui Iochebed, care o fac erou al credintei:
I. O mama credincioasa vede ceea ce este cel mai bun în copilul ei.Ex 2,1-2. Cine credeti ca a stabilit ca Moise era „frumos” ?Fara îndoiala, mama lui Moise.Nu concepea, ca acest copil sa fie aruncat în Nil.Ea si sotul ei se gândeau ca cine stie daca nu chiar prin acest copil Dumnezeu va aduce eliberarea.
II. O mama credincioasa îsi încredin-teaza copilul în mâna lui Dumnezeu.V3-6. Imaginati-va. Sa pui un copil de trei luni într-un sicrias, sa-l pui pe apa unui fluviu si sa pleci de acolo.De unde stia ca mica barcuta nu se va rasturna? Sau ca vreun animal nu ar fi atacat?De unde putea sa stie cine îl va gasi?Chiar daca ar fi fost sigura ca îl va gasi fata lui Faraon, ar fi fost linistita?Pai nu Faraon daduse porunca?E adevarat ca sora lui era prin apropiere, dar ce putea sa faca ea?Cel mai rau ce putea face ar fi fost sa intervina cumva...Iochebed si-a lasat baietelul de 3 luni încredintându-l lui Dumnezeu.Prin credinta a facut ea acest lucru, si de aceea este mentionat în Evr 11.Parintii lui Moise au spus:”Copilul acesta nu ne mai apartine, el apartine lui Dumnezeu.” O mama credincioasa îsi încredinteaza copilul în bratul Domnului.
III. Credinta unei mame credincioase este onorata. V7-10. Este incredibil; parca e ca-n filme.„Viata bate filmul”Cine putea sa-l gaseasca pe Moise si sa nu-l ucida. Numai cineva care avea acces la putere.(Toti baietii evrei erau condamnati la moarte)Minunea se întâmpla: da peste el chiar fiica lui Faraon. Exact omul potrivit la locul si timpul potrivit.Iochebed putea sa mearga acum linistita acasa si sa aduca slava lui Dumnezeu. Fiul ei de 3 luni nu mai trebuie sa moara, ba înca nici nu trebuie sa se desparta de el.Cel putin o perioada. Dumnezeu ascultase rugaciunile mamei; credinta ei fusese rasplatita.Cu profunda recunostinta , ea si-a luat în serios rolul. Era constienta acum ca Dumnezeu are un plan special cu Moise.Stia ca timpul sau alaturi de Moise nu va fi prea lung. (aprox pâna la 12 ani).Cu credinciosie a folosit timpul de a semana si a inocula adevarul cu privire la Dumnezeu si fagaduintele Sale.Stia ca încurând va intra sub influenta celor de la curtea lui Faraon, influenta care va încerca sa-l departeze de Dumnezeu.Ea i-a prezentat nebunia idolatriei si l-a învatat de mic sa se plece si sa se închine viului Dumnezeu.A venit vremea despartirii; dus la curte, trecut prin cele mai înalte scoli.Dar lectiile învatate de la mama sa n-au putut fi sterse. Întregul viitor al vietii lui Moise, marea misiune pe care el a adus-o la îndeplinire în calitate de conducator al lui Israel, dau marturie despre importanta lucrarii unei mame credincioase.

Nu exista o alta lucare care sa-i poata sta alaturi. Într-o foarte mare masura, mama tine îm mâinile sale destinul copiilor ei. Ea se ocupa cu dezvoltarea mintii si a caracterului, lucrând nu numai pt prezent, ci si pt vesnicie. Ea seamana seminte ce vor rasari si vor aduce roade fie spre bine fie spre rau. Lucrarea ei nu este aceea de a picta pe pânza un chip frumos, sau a-l daltui în marmura, ci de a imprima într-un suflet omenesc chipul divin...Fiecare mama trebuie sa fie constienta ca clipele ei sunt foarte pretioase...Nu numai ca Moise avea sa traiasca, dar ea primeste din partea Domnului ocazia de a-l educa. ( si înca contra cost).Tati si mame, daca nu veti uita niciodata ca ei, copiii vostri apartin Domnului, si veti accepta asta, Dumnezeu va onora aceasta credinta asa cum a onorat-o pe a lui Iochebed.Dumnezeu i-a dat ceea ce ea îsi dorea cel mai mult: viata fiului sau. Dar i-a dat mult mai multe binecuvântari decât si-ar fi imaginat.

Tati si mame, aveti destula credinta :

-sa vedeti ce este mai bun în copiii vostrii ?

-Sa-i încredintati în mâna D-lui ?Daca da, fiti siguri ca Dumnezeu va onora credinta voastra.

John Killinger: „ Eu cred în dragostea tuturor mamelor, si în importanta ei în viata copiilor lor.Ea este mai tare ca otelul, mai fina decât puful. Si mult mai mai elastica decât cea mai verde mladita. Ea vindeca rani, risipeste dezamagiri, si face în stare pe cel mai slab copil sa stea în picioare si sa faca fata problemelor vietii...Si cred ca una din cele mai mari minuni din lume este o mama care-si revarsa dragostea peste copilul ei binecuvântând lumea cu gingasia atingerii ei si cu lacrimile bucuriei ei."

Ganduri despre o mama - VALENTIN POPOVICI

Mesaj pentru familii - LUIGI MITOI

Educatia copiilor - de LUIGI MITOI

Relaţia cu Dumnezeu este singurul lucru care dă echilibru oamenilor. Când oamenii se îndepărtează de Dumnezeu, guvernele îşi pird orientarea, minciuna nu mai are limite, datoriile devin neachitabile, discuţiile sunt fară rezultat, politicienii fără caracter, creştinii nu se mai roagă, bisericile îşi pierd puterea, popoarele pacea, oamenii devin imorali, moda devine desfrânată, violenţa creşte...şi copiii noaştrii cresc în acestă lume. Ce trebuie să facem pentru a ne feri copiii şi în general familia de acest rău prezent în lumea în care trăim?

Societatea în care trăim ne ţine prea mult departe de casă şi generosul telefon încearcă neputincios să acopere răul făcut de absenţa părinţilor din viaţa copiilor.

Copiii obişnuiţi fără părinţi acasă, nu-i observă nici când sunt prezenţi, pentru că de cele mai multe ori sunt prezenţi fizic, însă sunt absenţi spiritual. Părinţii absenţi la lecţiile prezentului, vor fi din nefericire prezenţi la consecinţele viitorului. Cei mai mulţi părinţi sunt în prezent absenţi din viaţa copiilor cu intenţia să le asigure viitorul. Adevărul însă este că prezentul copiilor nu este problemă de viitor, ci dimpotrivă viitorul copiilor este o problemă de prezent. Părinţii veşnic absenţi din prezentul copiilor, vor fi mereu prezenţi în absenţa acestora în viitor.

O maşină al cărui şofer coboară în timpul mersului, va merge şi singură, însă încotro se îndreaptă? Locul tatălui, mamei nu-l poate lua nimeni şi nimic.

În familie nu există cursuri la fără frecvenţă şi nici cursuri prin corestpondenţă. Poate un profesor absent să predea cursuri unei clase prezente? Profesorul care predă cursuri de absenţă, va reuşi să formeze o clasă de absenţi, absenţi de la educaţie, caracter, valori creştine, priorităţi...

Copiii au întotdeauna nevoie mai mare de părinţi decât de ce le oferă părinţii, pentru că în jurul vârstei de 4-5 ani copiii au primit deja mai mult de jumătate din toată educaţia pe care o primesc în viaţă. Cea mai mare problemă aici este că nu putem să ne călăuzim copiii pe un drum pe care noi înşine nu mergem. Continuare in pagina anexa

Pretul fericirii - de LUIGI MITOI

• Vizionati in familie mesajul intitulat "Pretul fericirii".
• Inregistrare de la un serviciu de casatorie
• Clic pe imagine !

Conferinta Familiei Crestine Ploiesti - Dr. VIOREL IUGA

Vizionati aici inregistrarea Conferintei Familiei Crestine Ploiesti din data de 19 ianuarie 2008. Continuare in pagina anexa !
1.

Nevoile familiei - de Luigi Mitoi

În Sfânta Scriptură, familia este comparată deseori cu o casă. La sfârşitul Predicii de pe Munte, Însuşi Domnul Isus foloseşte acest exemplu când vorbeşte despre importanţa temeliei (Mat. 7:21-29). Pilda celor două case poate fi aplicată atât pentru viaţa spirituală personală, cât şi pentru viaţa de familie. Acest exemplu confirmă faptul că lucrurile încântătoare de la suprafaţă depind de cele din interior, care nu se pot vedea. Casa construită de omul înţelept a rezistat tuturor încercărilor şi provocărilor vieţii, pentru că avea temelia aşezată pe stâncă, timp în care casa construită de omul fără minte s-a prabuşit şi prabuşirea i-a fost mare, deoarece aceasta a avut temelia aşezată pe nisip. Ceea ce a făcut diferenţa între cele două case a fost ,,TEMELIA”.

Păstrând în atenţie învăţătura acestei pilde, putem spune că multe familii se destramă pentru că soţii se concentrează doar asupra lucrurilor de suprafaţă, cum ar fi: plăcerea, posesiunile, faima, petrecerile, prietenii..., neglijând lucrurile esenţiale: moralitatea, cunoştinţa, credinţa, consacrarea, comunicarea... Un sondaj recent arată că în America 60% dintre adolescenţi (11-17 ani) îşi pierd virginitatea, 70% nu acceptă autoritatea, 80% experimentează decepţie în prima dragoste, iar 90% îşi pierd speranţa pentru viitor. Cât suuces vor avea aceşti tineri în viaţa de familie, dacă pornesc deja înfrânţi? Nu-i de mirare faptul că 2/3 dintre familiile care se întemeiază astăzi sfârşesc prin divorţ.

De ce are nevoie o familie pentru a fi fericită? De obicei, nevoile vizibile sunt casa, maşina, serviciul, banii..., însă temelia nevăzută este explicată în Efeseni 5:1:33, de apostolul Pavel, unde relaţia soţ-soţie este comparată cu relaţia Hristos-Biserică:

1. Nevoia separării (nu izolării) de lume. Este nevoie să nu încurajăm relaţiile cu lumea şi să nu ne identificăm cu valorile şi priorităţile ei. De două ori se repetă ,,deloc” pentru a sublinia importanţa acestei nevoi de separare faţă de sistemul lumesc.

2. Nevoia de sfinţire. Separarea de lume, este compensată de apropierea de Dumnezeu. Dacă o familie are drept scop viaţa veşnică, atunci va urmări sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu. Când Adam şi Eva au locuit în Rai, în sufletul şi familia lor a fost o atmosferă de rai. Când Dumnezeu i-a scos afară din grădină, raiul din sufletul lor a dispărut. Iată dar diferenţa dintre lume şi Dumnezeu. Cei mai mulţi oameni vor raiul în familie, timp în care trăiesc în lume şi Dumnezeu este scos afară din viaţa lor.

3. Nevoia de unire desăvârşită. Această unire este invers proporţională cu despărţirea de părinţi (nu izolarea) şi alipirea de partener, cuprinzând domeniul spiritual, intelectual, emoţional şi fizic.

4. Nevoia de acceptare totală. În urma unei libertăţi depline în alegerea partenerului, ne asumăm responsabilitatea unei acceptări totale la ceea ce am ales. Nu există paradox mai mare decât să nu accepţi astăzi ce ai ales ieri. Aceasta nu este o problemă a celui ales, ci a celui care a făcut alegerea. Capacitatea de acceptare exprimă intensitatea iubirii, or calitatea unei relaţii în general şi a unei relaţii de familie în special este dată de dragostea care acceptă.

5. Nevoia de comunicare eficientă. Omul are nevoie să comunice, or sentimentele, gândurile, dragostea, proiectele, deciziile, intenţiile, secretele dintr-o familie trebuie comunicate între cei doi parteneri. Cum se vor împărtăşi toate acestea dacă nu se foloseşte privilegiul comunicării? Înstrăinarea în cuplu se realizează prin absenţa comunicării. Harul de a fi fericiţi în familie este în mâna noastră, deci să-l folosim.