Dumnezeu a făcut familia pentru ca omul să fie fericit în interiorul ei. Familia nu este doar trăirea împreună a unui bărbat cu o femeie, ci convieţuirea lor după principiile Creatorului. 1. Principiul intimităţii (nu individualităţii) “Se vor face un singur trup” (Gen 2:24). Intimitatea între soţi trebuie să fie în egală măsură în domeniul fizic, emoţional, intelectual şi spiritual. Unirea dintre soţi presupune separarea de părinţi, însă acest aspect are două extreme care pun presiune pe familie. Prima este nesepararea de părinţi şi a doua este izolarea de ei. Într-o situaţie ideală, părinţii rămân în viaţa copiilor căsătoriţi, însă trec de pe poziţia de autoritate (executivă) pe cea de sfătuire şi recomandare (consulatativă).
2. Principiul unităţii (nu nepotrivirii): “se vor face un singur trup”. Unitatea în gândire se realizază atunci când soţii au aceeaşi înţelegere asupra unor aspecte fundamentale ale vieţii: - manifestarea, priorităţile şi valorile vieţii spirituale; - viaţa intimă şi naşterea copiilor; - intensitatea şi manifestarea relaţiei cu părinţi, rude, prieteni, colegi; - relaţia între muncă şi odihnă, câştigarea şi cheltuirea banilor; - cine ia decizii în familie...
3. Principiul completării (nu competiţiei): “...am să-i fac un ajutor potrivit” (Gen. 2:18). Intenţia lui Dumnezeu cu Eva nu a fost să mai facă încă un Adam, ci o persoană diferită care să-l complete din toate punctele de vedere. Fiind egali ca natură, sunt diferiţi ca responsabilităţi, abilităţi, capacităţi... şi se completează reciproc. Acesta conduce la respect, unitate şi trăirea unei vieţi împreună, fără sentimente de superioritate.
4. Principiul hrănirii (nu înfometării): “Nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte... ca şi Hristos Biserica” (Efes. 5:29). - hrana trupului - soţii mănâncă împreună; - hrana sufletului - soţii îşi fac complimente, asigurări, aprecieri împreună; - hrana minţii - soţii fac planuri, decizii... împreună; - hrana duhului - soţii se roagă, postesc, citesc Biblia împreună.
5. Principiul de onoare (nu de ruşine): “Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor ca Domnului” (Efes. 5:33). Onoarea unui bărbat faţă de proprii copii şi faţă de toţi oamenii este dată în mare măsură de atitudinea soţiei faţă de el. Respectul soţiei hotărăşte respectul celorlalţi oameni faţă de bărbat.
Fiecare om doreşte fericirea şi succesul în familie, însă prea mulţi elimină aceste principii şi rezultatele sunt dureroase şi de cele mai multe ori de nereparat. Familia este făcută de Dumnezeu şi nu poate funcţiona decât după principiile Lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu