Isus este de mare pret pentru temelia familiei de John Piper

Efeseni 5:21-6:9
Isus este pretios deoarece ne sterge vina. El este pretios deoarece ne ofera viata vesnica. Iar El mai este pretios deoarece prin El suntem impliniti (lit.: devenim autentici, in ideea ca traim viata asa cum am fost creati s-o traim, adica traim pentru scopul cu care am fost creati, n.trad.). Isus Hristos este cel mai important om care a trait vreodata. A-L cunoaste este mai de pret decat a-i cunoaste pe cei mai celebri si mai puternici oameni pe care i-a avut istoria. A fi cunoscut si iubit de catre El este o mai mare cinste decat aceea ca toti sefii de stat sa se plece in prezenta ta. Atunci cand va trece lumea aceasta si vom sta cu totii inaintea scaunului de judecata al lui Dumnezeu, multi dintre voi va veti uita in urma cu rusine si groaza vazand cat de lipsit de importanta a fost locul pe care I l-ati oferit Fiului lui Dumnezeu in vietile voastre: vazand cat de rar I-ati vorbit, cat de putin ati invatat din Cuvantul Sau, cu ce inima impartita erati dispusi la ascultare, cat de ingusta era sfera vietii peste care-L doreati drept Domn. Si in acea zi nu va veti mai mira de ce ati fost atat de nefericiti in viata aceasta: nefericiti la locul de munca, nefericiti la scoala, nefericiti la biserica, nefericiti acasa. Totul va va fi clar: supunerea cu o inima impartita domniei lui Hristos, aratata in trairea noastra de zi cu zi, nu numai ca-l fura pe Hristos de cinstea pe care I-o datoram, dar ne fura si pe noi de bucuria si sensul vietii noastre.
Daca este adevarat, asa cum am vazut saptamana trecuta in Romani 14:9, ca Isus doreste atat de mult sa fie Domn in vietile noastre, incat a murit cu acest scop, atunci nu reiese clar de aici ca Isus doreste sa fie Domn peste fiecare parte a vietii tale? Nu exista moment, loc sau activitate in rutina vietii noastre de zi cu zi in care Isus sa nu doreasca sa fie stapanul nostru, ajutorul nostru si conducatorul nostru. Iar tu nu vei cunoaste niciodata bucurie si implinire in indeplinirea numeroaselor tale sarcini zilnice pana nu I te vei preda in intregime Lui. Adica pana nu Ii vei spune: "Fac tot ce spui, Isuse, la munca. Fac tot ce spui, Isuse, la scoala. Fac tot ce spui, Isuse, la biserica. Isuse, voi face si acasa tot, tot ce spui."

Fiecare isi doreste un camin fericit. Si majoritatea oamenilor doresc un camin in care totul sa aiba sens - un camin care sa aiba o misiune si un destin, dincolo de simpla satisfactie a indeplinirii dorintelor noastre zilnice. Dorim camine in care fiecare persoana sa infloreasca, nu sa paleasca. Camine pline de aroma respectului si nu de mirosul unei continue lipse de apreciere. Camine pline de raset si nu de amaraciune, de conversatii fata-n fata si nu de comentarii sporadice, de pace si nu de conflict, de simtul unei misiuni comune si nu de o introvertire tot mai acuta.

Continuare in pagina anexa

Familia crestina si responsabilitatile ei - Relatii in familia crestina - de Mark Hobafcovich ( mhobafcovich@namb.net )

1. Perspectiva biblica a Familiei

Sfanta Scriptura este clara in privinta familiei, aratand ca Dumnezeu a oranduit familia ca si institutia de temelie a societatii. Ea este compusa din persoane inrudite unele cu altele prin casatorie, sange sau adoptiune. Dictionarul Explicativ al limbii Romane (Academia Romana, Institutul de Lingvistica “Iorgu Iordan”1996) defineste familia ca” Forma sociala de baza, intemeiata prin casatorie, si care consta din sot, sotie, si din descendentii acestora”

Casatoria este legamantul stabilit intre un barbat si o femeie care se leaga sa ramana impreuna pe toata durata vietii. Casatoria este un dar unic prin care Dumenzeu realizeaza cateva scopuri cum ar fi : ilustrarea unirii dintre Christos si Biserica Sa, pune la dispozitia barbatului casatorit si a femeii casatorite un cadru pentru relatiile de intimitate in care acestia isi implinesc dorintele sexuale in conformitate cu standardele biblice si perpetueaza rasa umana.

Cu toate ca in Vechiul Testament nu gasim nici un cuvant care sa corespunda exact cu cuvantul modern “familie” totusi nucleul familiei este clar aratat in Scriptura inca de la inceput: Gen. 1:26-28 “Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste pestii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul si peste toate tîrîtoarele cari se miscă pe pămînt.". Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească si parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvîntat, si Dumnezeu le-a zis: "Cresteti, înmultiti-vă, umpleti pămîntul, si supuneti-l; si stăpîniti peste pestii mării, peste păsările cerului, si peste orice vietuitoare care se miscă pe pămînt."

Gen. 2:18-25 “18. Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el." 19. Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele. 20. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească. 21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. 22. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. 23. Şi omul a zis: "Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om." 24. Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup. 25. Omul şi nevasta lui erau amîndoi goi, şi nu le era ruşine.”

In Noul Testament Termenul de “familie” (greceste: patria) este mentionat ca atare numai de trei ori, si anume in Luca 2:4,” Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem,-pentrucă era din casa şi din seminţia lui David,” Fapte 3:25 “Voi sînteţi fiii proorocilor şi ai legămîntului, pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, cînd a zis lui Avraam: "Toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta." , si Efeseni 3:15 “din care îşi trage numele orice familie (greceste:patria), în ceruri şi pe pămînt,” insa ideea de “casa” sau “cei din casa” (greceste: oikos) este intalnita de mai multe ori.
Continuare in pagina anexa

Adame, unde esti ? de John Piper

Efeseni 5:21-28
21) Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos. 22) Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, ca Domnului; 23) căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, mântuitorul trupului. 24) Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. 25) Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, 26) ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, 27) ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană. 28) Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuşi.

Întrebarea pe care doresc s-o ridic şi la care doresc să răspund astăzi este una neglijată în mod repetat în abordările creştin-feministe ale Efeseni 5, anume care este diferenţa pozitivă, practică, într-o căsnicie, între rolul bărbatului, aşa cum este comparat cu Hristos, Capul, şi rolul femeii, aşa cum este comparată cu Biserica, Trupul lui Hristos? Efeseni 5:22-23 spune: Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, mântuitorul trupului. Iar versetul 25: Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea.
Soţii sunt comparaţi cu Hristos, soţiile cu Biserica; soţii cu capul, soţiile cu trupul; soţilor li se porunceşte să iubească cum a iubit Hristos, soţiilor li se porunceşte să se supună, aşa cum se supune Biserica lui Hristos. Întrebarea mea este: Care sunt diferenţele pozitive, practice, între rolul unui soţ şi cel al unei soţii, aşa cum sunt implicate de aceste comparaţii diferite?

Citind cărţi şi articole feministe care tratează acest pasaj, cea mai mare dezamăgire a mea este că de cele mai multe ori acestea ocolesc întrebarea. Se opresc brusc aici. Aceste studii arată în mod corect că versetul 21 învaţă supunerea reciprocă; subliniază în mod corect că stăpânirea lui Hristos nu a fost dominatoare, ci slujitoare; şi accentuează faptul că supunerea Bisericii nu este una din obligaţie, ci una liberă şi voluntară. Însă se opresc aici. Şi pentru că se opresc aici, tinerii de azi sunt lăsaţi într-o mare confuzie şi ambiguitate referitor la rolurile corecte pe care le are soţul şi soţia. Creştinii celibatari şi cuplurile tinere ştiu că soţii şi soţiile nu trebuie să stăpânească unul peste celălalt; ei ştiu că aceştia trebuie să se slujească reciproc, să pună interesele celuilalt pe primul loc şi să nu fie indiferenţi şi slugarnici. Ei cunosc capcanele dominării şi ale servilismului. Însă dacă vei întreba pe orice tânăr din ziua de azi, cei care au fost bombardaţi cu ideologia feministă de cincisprezece ani încoace: „Ce este distinct în rolul de soţ pe care l-a intenţionat Dumnezeu pentru tine?” „Ce este unic în rolul de soţie pe care l-a intenţionat Dumnezeu pentru tine?”, le va fi dificil să-ţi răspundă la aceste întrebări. Interpretările care s-au dat capitolului 5 din Efeseni au fost atât de defensive, încât tinerilor li s-a oferit foarte puţin ajutor în a defini diferenţele biblice între rolul soţului şi cel al soţiei.

Continuare in pagina anexa