Mama lui Moise - de Ioan Sturz

Evr 11,23

Paul Black:” Cu exceptia puterii Duhului Sfant nu exista pe pamânt o alta putere mai mare decât a unei mame care se roaga. Mamele care s-au rugat au mutat mai multi munti decât buldozerele. „
L. Shaftesbury : ”Dati-mi o generatie de mame crestine si garantez ca în 12 luni voi schimba fata societatii.”

Chuck Swindoll:’’Daca ai fost binecuvântat cu o mama buna, vei beneficia de asta tot restul zilelor... ”

Când ne gândim la multi barbati sau femei cu o credinta remarcabila, vom descoperi ca undeva în umbra anturajului lor este o influienta buna a unei mame care a avut o relatie strânsa cu Dumnezeu. Mamele scriu în inimile copiilor lor, ceea ce mâna aspra a lumii nu poate sterge.

Susannah Wesley, mama lui John Wesley petrecea o ora în fiecare zi în rugaciune pt cei 17 copii ai sai. În plus ea lua fiecare copil alaturi câte o ora în fiecare saptamânapt a discuta cu el lucruri spirituale.

Mergem în Exod 1,6-16.Copiii lui Israel traiau în Egipt desi li se promisese tara Canaan.Ei venisera din cauza foametei . Iosif nu intentionase sa-i stabileasca definitiv aici. „luati si oasele mele de aici”Este aici ceva curios: ei stiau ca nu Egiptul era tara promisa, si totusi înca erau aici.Ei stiau ca foametea a trecut demult.Totusi, de ce erau înca aici?Nu voiau sa coboare din barca.Nilul oferea siguranta, abundenta.Faraon îi asezase în cel mai bun tinut.Iar ei au tinut mai mult la confort decât la ascultare de Dumnezeu. Au ramas în Egipt.Numai ca ramânând acolo si-au pierdut libertatea, au devenit sclavi.Un principiu: Dumnezeu nu ne va binecuvânta atâta timp cât punem confortul înaintea ascultarii.Revenim la mama lui Moise.

Trei caracteristici ale lui Iochebed, care o fac erou al credintei:
I. O mama credincioasa vede ceea ce este cel mai bun în copilul ei.Ex 2,1-2. Cine credeti ca a stabilit ca Moise era „frumos” ?Fara îndoiala, mama lui Moise.Nu concepea, ca acest copil sa fie aruncat în Nil.Ea si sotul ei se gândeau ca cine stie daca nu chiar prin acest copil Dumnezeu va aduce eliberarea.
II. O mama credincioasa îsi încredin-teaza copilul în mâna lui Dumnezeu.V3-6. Imaginati-va. Sa pui un copil de trei luni într-un sicrias, sa-l pui pe apa unui fluviu si sa pleci de acolo.De unde stia ca mica barcuta nu se va rasturna? Sau ca vreun animal nu ar fi atacat?De unde putea sa stie cine îl va gasi?Chiar daca ar fi fost sigura ca îl va gasi fata lui Faraon, ar fi fost linistita?Pai nu Faraon daduse porunca?E adevarat ca sora lui era prin apropiere, dar ce putea sa faca ea?Cel mai rau ce putea face ar fi fost sa intervina cumva...Iochebed si-a lasat baietelul de 3 luni încredintându-l lui Dumnezeu.Prin credinta a facut ea acest lucru, si de aceea este mentionat în Evr 11.Parintii lui Moise au spus:”Copilul acesta nu ne mai apartine, el apartine lui Dumnezeu.” O mama credincioasa îsi încredinteaza copilul în bratul Domnului.
III. Credinta unei mame credincioase este onorata. V7-10. Este incredibil; parca e ca-n filme.„Viata bate filmul”Cine putea sa-l gaseasca pe Moise si sa nu-l ucida. Numai cineva care avea acces la putere.(Toti baietii evrei erau condamnati la moarte)Minunea se întâmpla: da peste el chiar fiica lui Faraon. Exact omul potrivit la locul si timpul potrivit.Iochebed putea sa mearga acum linistita acasa si sa aduca slava lui Dumnezeu. Fiul ei de 3 luni nu mai trebuie sa moara, ba înca nici nu trebuie sa se desparta de el.Cel putin o perioada. Dumnezeu ascultase rugaciunile mamei; credinta ei fusese rasplatita.Cu profunda recunostinta , ea si-a luat în serios rolul. Era constienta acum ca Dumnezeu are un plan special cu Moise.Stia ca timpul sau alaturi de Moise nu va fi prea lung. (aprox pâna la 12 ani).Cu credinciosie a folosit timpul de a semana si a inocula adevarul cu privire la Dumnezeu si fagaduintele Sale.Stia ca încurând va intra sub influenta celor de la curtea lui Faraon, influenta care va încerca sa-l departeze de Dumnezeu.Ea i-a prezentat nebunia idolatriei si l-a învatat de mic sa se plece si sa se închine viului Dumnezeu.A venit vremea despartirii; dus la curte, trecut prin cele mai înalte scoli.Dar lectiile învatate de la mama sa n-au putut fi sterse. Întregul viitor al vietii lui Moise, marea misiune pe care el a adus-o la îndeplinire în calitate de conducator al lui Israel, dau marturie despre importanta lucrarii unei mame credincioase.

Nu exista o alta lucare care sa-i poata sta alaturi. Într-o foarte mare masura, mama tine îm mâinile sale destinul copiilor ei. Ea se ocupa cu dezvoltarea mintii si a caracterului, lucrând nu numai pt prezent, ci si pt vesnicie. Ea seamana seminte ce vor rasari si vor aduce roade fie spre bine fie spre rau. Lucrarea ei nu este aceea de a picta pe pânza un chip frumos, sau a-l daltui în marmura, ci de a imprima într-un suflet omenesc chipul divin...Fiecare mama trebuie sa fie constienta ca clipele ei sunt foarte pretioase...Nu numai ca Moise avea sa traiasca, dar ea primeste din partea Domnului ocazia de a-l educa. ( si înca contra cost).Tati si mame, daca nu veti uita niciodata ca ei, copiii vostri apartin Domnului, si veti accepta asta, Dumnezeu va onora aceasta credinta asa cum a onorat-o pe a lui Iochebed.Dumnezeu i-a dat ceea ce ea îsi dorea cel mai mult: viata fiului sau. Dar i-a dat mult mai multe binecuvântari decât si-ar fi imaginat.

Tati si mame, aveti destula credinta :

-sa vedeti ce este mai bun în copiii vostrii ?

-Sa-i încredintati în mâna D-lui ?Daca da, fiti siguri ca Dumnezeu va onora credinta voastra.

John Killinger: „ Eu cred în dragostea tuturor mamelor, si în importanta ei în viata copiilor lor.Ea este mai tare ca otelul, mai fina decât puful. Si mult mai mai elastica decât cea mai verde mladita. Ea vindeca rani, risipeste dezamagiri, si face în stare pe cel mai slab copil sa stea în picioare si sa faca fata problemelor vietii...Si cred ca una din cele mai mari minuni din lume este o mama care-si revarsa dragostea peste copilul ei binecuvântând lumea cu gingasia atingerii ei si cu lacrimile bucuriei ei."