CRESTEREA COPIILOR - Formarea unei conceptii biblice

Cei mai multi dintre filozofii de astazi, atat crestini cat si necrestini tind sa impartaseasca aceeasi idee: omul din societatea occidentala traieste acum o era post-crestina. Ce se sugereaza prin aceasta afirmatie? Cu siguranta nu inseamna ca Crestinismul este mort. Acest lucru nu poate sa se intample. Isus a spus ca El isi va zidi Biserica si ca portile Locuintei mortilor nu o vor birui (Matei 16:18).

Ceea ce de fapt se sugereaza, este ca influenta pe care Biblia a avut-o odata asupra comportamentului social al natiunii noastre s-a diminuat astazi pana la punctul in care abia se mai recunoaste. Acest lucru se aplica nu doar la moralitate, ci in toate domeniile vietii. Educatia, sexualitatea, politica, legea, jurisdictia, familia si cel mai important aspect, cresterea copiilor, sunt acum sub influenta opiniilor falimentare ale egocentrismului.

Fiecare are o opinie despre viata. De obicei, necrestinii isi formeaza opinia in ignoranta fata de cea a Scripturii. Cand inlaturi Biblia, de fapt il indepartezi pe Dumnezeu din gandirea omului. Logica umana este atunci lasata sa stabileasca ea parametrii de dezvoltare si formare a unui copil. Astfel se ofera ocazia speculatiilor intelectuale cu privire la ceea ce unii spera ca un copil sa fie, in loc de ceea ce de fapt este.

In contrast, crestinii vad indatorirea cresterii copilului incadrata in parametrii Bibliei. Absolutele notiuni inspirate ale Scripturii nu numai ca modeleaza crezurile noastre si practicile, dar le si legitimeaza. Aceste crezuri sunt legitim crestine doar atunci cand sunt cu adevarat biblice.

Acest fapt ridica o problema semnificativa. Nu ar trebui sa ne surprinda ca necrestinii sustin o conceptie asupra cresterii copilului care isi are originea si scopul in umanism si egocentrism. Insa ceea ce este cu adevarat alarmant este numarul de crestini ce sustin idei similare lor. In gandirea lor, ei sunt crestini pana la un punct. Cu toate ca ei recunosc suficienta lui Dumnezeu si a Bibliei, ei nu vad nevoia de a-si supune propriile pareri, rationamente, si emotii calauzirii Scripturii, in toate aspectele vietii. Continuare in pagina anexa