Fiecare dintre acestea este un neadevăr care nu se verifică în practică şi are un potenţial distructiv asupra cuplurilor care cred în ele şi se comportă ca atare.1. Oamenii se căsătoresc fiindcă sunt îndrăgostiţi şi se simt atraşi unul faţă de celălalt printr-o dragoste romantică, sentimentală. Nu este întotdeauna adevărat. Nimeni nu neagă că cei mai mulţi tineri însurăţei se plac şi de obicei simt o atracţie unul faţă de celălalt. Totuşi, există nenumărate alte motive adiţionale conştiente sau inconştiente care îi determină pe cei doi să facă acest pas. Astfel pot fi enumerate: singurătatea, siguranţa financiară, atracţia sexuală, presiunea părinţilor, etc.
2. Majoritatea oamenilor căsătoriţi sunt îndrăgostiţi unul de altul şi continuă să se simtă atraşi în mod romantic şi sentimental. Nu este adevărat. Cele mai multe cupluri căsătorite trăiesc un declin substanţial. În atracţia romantică unul faţă de altul în primele 6 luni după căsătorie oamenii rămân împreună pentru nenumărate alte motive decât dragostea romantică episodică.
3. Atracţia romantică este necesară pentru ca mariajul să ofere satisfacţie. Nu este adevărat. Desigur, ar fi încântător chiar foarte încântător să rămâi îndrăgostit toată viaţa de soţul sau soţia ta, ca în primele zile ale întâlnirilor sau în perioada logodnei. Noi putem încerca să cultivăm dragostea romantică cât mai mult posibil, dar dragostea sentimentală nu este elementul esenţial într-o căsnicie reuşită. Cele mai multe cupluri fericite se iubesc unul pe altul în mod profund, fără ca să fie îndrăgostite, totuşi.
4. Neînţelegerile din căsnicie sunt datorate diferenţelor dintre bărbaţi şi femei. Greşit. Bărbaţii şi femeile sunt într-adevăr diferiţi. Ei au capacităţi fizice diferite şi sunt condiţionaţi social să aprecieze realităţile prin sisteme de valori diferite, în etapele succesive ale vieţii. Oricum, cercetările atestă că şi în familiile fericite particularităţile soţilor faţă de cele ale soţiilor sunt la fel de diferite ca şi cele nefericite. Diferenţele nu determină în mod necesar neînţelegeri, ci abordarea de pe poziţii diferite a problemelor poate crea conflicte.
5. Prezenţa copiilor îmbunătăţeşte o relaţie maritală şubredă. Această afirmaţie nu se verifică de obicei. Dacă singura dorinţă a unuia dintre soţi este aceea de a se bucura de fericire maximă în cămin, atunci acesta sau aceasta ar trebui sfătuiţi să nu aibă copii niciodată. Rămâne un adevăr totuşi, că unul din roadele cele mai plăcute ale căsătoriei sunt copii care produc bucurie şi împlinire. Putem constata că satisfacţiile vieţii în genere, şi satisfacţiile vieţii familiale în special pot rămâne la cote înalte chiar şi în condiţiile în care satisfacţiile maritale propriu zise nu sunt la cotele aşteptate.
6. Cea mai bună terapie a singurătăţii este căsătoria. Nu-i aşa. Doi singuratici care se căsătoresc au toate şansele să devină doi singuratici căsătoriţi şi acest lucru se întâmplă datorită faptului că singurătatea este legată mai curând de percepţie şi atitudine decât de circumstanţele obiective.
7. În familiile fericite nu există niciodată ceartă. Aceasta este una dintre cele mai mari erori. Gottman a constatat prin studii foarte serioase că aproape toate cuplurile parcurg perioade de dezacord şi că cele mai multe abordează aceste contradicţii cu o doză importantă de patimă. Ceea ce pare important este cum duc această luptă şi mai ales modul cum îşi rezolvă neînţelegerile fără ca acestea să le afecteze relaţia... Citeste intreg articolul pe pagina anexa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu