Familia ca mentor

Cand eram copil, ma captivau „ciudateniile” Scripturii. Printre acestea, se afla cele doua nume: Acuila si Priscila. Pana in adolescenta timpurie, am crezut ca e vorba de doi barbati. In Fapte capitolul 18, intalnim aceasta familie ca un sprijin deosebit in viata apostolului Pavel. Ei il consiliaza, il incurajeaza pe apostolul descurajat; ajuta la formarea spirituala a lui Apolo, chiar mai mult casa lor devine o biserica Daca atunci a fost necesara consilierea in momente de descurajare, incurajarea, formarea spirituala, cu cat mai mult azi, aceste nevoi isi asteapta implinirea.In Psalmul 128,3, sotia este comparata cu o vita, pe cand copiii sunt comparati cu niste lastari de maslin. Maslinul este valoros pentru ca poate fi folosit in intregime: fructele se consuma, crengile sunt folosite la foc, iar acestea au lemnul de esenta cea mai tare din jurul Mediteranei. Cand ai o astfel de imagine despre copii, schimbi prioritatile, iti iei in serios rolul de mentor spiritual.

Iata cateva sugestii, cu ajutorul carora familia poate deveni o biserica in care se inchina membrii ei, iar mai tarziu este deschisa si pentru altii.

Isus, persoana centrala in familie.

Comoara datatoare de mangaiere si pace, de care are nevoie fiecare inima, este o Persoana. Ea este extrem de aproape si totusi nu poate fi impartita cu altcineva. Sta la dispozitia tuturor. Da putere in vremuri de incordare si aduce mangaiere in vremuri de tristete. Ne-a iubit mai intai, vrea sa aiba grija de noi, darnu vrea sa ne forteze si ne da libertatea alegerii. Relatia personala, intima cu Dumnezeu, prin Fiul Sau Isus Hristos, este cel mai important lucru in viata. (Ross Campbell, Adolescentul – copilul meu, p. 127-128)

Continuare in pagina anexa