Căsătorire, Divorţ, Recăsătorire - 5 - Concluzii - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

Apostolul Pavel a fost chemat de Dumnezeu să ducă Evanghelia la Neamuri. În 1 Corinteni 7, Apostolul explică modul în care învăţătura biblică privitoare la căsătorie, divorţ şi recăsătorire trebuie predicată şi practicată între Neamuri. Faptul că această învăţătură a fost dată Bisericii din Corint este de asemenea important pentru vremea de astăzi când libertinajul şi imoralitatea sexuală caracteristice Corintului de atunci au devenit o trăsătură majoră a societăţii contemporane. Într-un asemenea context, apostolul Pavel introduce învăţătura biblică despre puritate morală (feciorie) şi despre abstinenţă sexuală totală a celor necăsătoriţi (celibatul) pentru a se dedica în totalitate lucrării Evangheliei. Dedicarea tuturor resurselor şi energiilor în lucrarea Domnului este o chemare divină care, prin puterea Duhului, îi ridică pe cei care o primesc deasupra dominaţiei instinctelor, poftelor şi ispitelor sexuale. Din perspectiva apostolului Pavel, celibatul nu este o resemnare, ci o chemare înaltă la slujire.

Continuare in pagina anexa

Căsătorire, Divorţ, Recăsătorire - 4 - Căsătoria fetelor fecioare şi a celor văduvi (7:25-40) - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

După ce enunţă principiul păstrării statutului marital al celui credincios (7:17-24), Pavel răspunde la întrebarea referitoare la căsătoria fetelor fecioare. Cu privire la fecioare Pavel nu are o învăţătură specifică lăsată de Domnul Isus, dar are o învăţătură primită de la Duhul Sfânt (vv. 25, 40), care este la fel de normativă pentru credincioşi.[1] Având în vedere „strâmtorarea de acum” (v. 26), adică vremurile grele şi necazurile din vremurile de pe urmă, credincioşii trebuie să-şi păstreze statutul marital: a) dacă este căsătorit să rămână credincios legământului de căsătorie (v. 27); b) dacă este necăsătorit să rămână aşa. Îndemnul lui Pavel pentru cei necăsătoriţi de a rămâne aşa nu are la bază ideea superiorităţii spirituale a fecioriei faţă de căsătorie, ci evitarea greutăţilor şi grijilor lumii acesteia (vv. 28-32) pentru a se putea dedica în totalitate lucrării Evangheliei (vv. 32-34).

Pentru a sublinia faptul că statutul de om căsătorit nu este inferior din punct de vedere spiritual celui de om necăsătorit, Pavel precizează că dacă o fată fecioară sau un bărbat necăsătorit doreşte să intre în legământul de căsătorie nu păcătuieşte (v. 36).

În versetul 39, Pavel răspunde la întrebarea privitoare la recăsătorirea celor văduvi. Trebuie remarcat faptul că Pavel începe prin a sublinia indisolubilitatea legământului de căsătorie: „O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul” (v. 39). Principiul biblic este că legământul de căsătorie este încheiat până la moarte. Numai moartea pune capăt acestei legături (Romani 7:1-3). Prin urmare, numai cel care este dezlegat prin moartea partenerului este liber să se recăsătorească. Intrarea într-o altă relaţie de căsătorie câtă vreme trăieşte partenerul este preacurvie.[2]

Dreptul biblic de recăsătorire după moartea partenerului este circumscris de expresia „numai în Domnul” (v. 39). Un credincios nu are din partea lui Dumnezeu dreptul de a încheia legământ de căsătorie cu un necredincios. Principiul acesta este enunţat de Pavel şi în 2 Corinteni 6:14: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi.”

--------------------------------------------------------------------------------
[1] J. Carl Laney, „No Divorce”, p. 45.

[2] J. Carl Laney, „No Divorce”, pp. 47, 48.

Sursa : Paul Negrut

Căsătorire, Divorţ, Recăsătorire - 3 - Căsătoria şi divorţul atunci când un partener este necredincios (7:12-16) - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

În acest paragraf apostolul Pavel explică responsabilitatea partenerului credincios în relaţia de căsătorie cu un necredincios.[1] Căsătoriile mixte la care se referă Pavel sunt cazurile în care într-o familie de necredincioşi unul dintre soţi se întoarce la Dumnezeu.[2] Pavel nu vorbeşte despre o căsătorie încheiată de un credincios cu un necredincios, pentru că acest lucru este interzis: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi” (2 Corinteni 6:14). Prin urmare, întrebarea corintenilor este dacă se schimbă datele problemei maritale atunci când, într-o familie de necredincioşi, unul dintre soţi se întoarce la Dumnezeu? În contextul societăţii păgâne din Corint, este îngăduit unui credincios să divorţeze de partenerul necredincios?

Continuare in pagina anexa

Casătorire, Divorţ, Recăsătorire - 2 - Căsătorie, divorţ şi recăsătorire între parteneri credincioşi (7:1-11) - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

În versetele 1-11, Pavel dă învăţătură cu privire la căsătorie şi divorţ după cum urmează:

a) În versetele 1, 7 şi 8, Pavel afirmă că în împrejurări speciale omul credincios poate considera celibatul ca mod de viaţă pentru că trupul lui este sub controlul Duhului Sfânt. Naşterea din nou transformă nu doar relaţia omului cu Dumnezeu şi cu semenii, ci şi relaţia cu propriul trup. Trupul devine Templul Duhului Sfânt şi, prin urmare, robia poftelor şi instinctelor caracteristice omului nemântuit este înlocuită de viaţa nouă sub legea Duhului de viaţă în Cristos. Acest aspect este deosebit de important pentru că este adresat credincioşilor care locuiau în oraşul renumit pentru ispitele şi păcatele sexuale. În contextul unei societăţi obsedate de sex, Pavel susţine că celibatul de dragul dedicării totale pentru lucrarea lui Dumnezeu (32, 34) este preferabil.[1] Credinciosul nu este robul instinctului sexual, ci dimpotrivă, odată devenit „Templul lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3:16), el este consacrat lucrării Evangheliei şi este rob ascultării de Cristos.[2] Antropologia şi pneumatologia lui Pavel reprezintă fundamentul teologic pe care se sprijină atât relaţia omului cu propriul său trup, cât şi relaţia de căsătorie. Omul mântuit este Templul Duhului Sfânt.

Continuare in pagina anexa

Căsătorire, Divorţ, Recăsătorire - 1 - Preliminarii - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

Încă din anul 2002 Consiliul Uniunii a abordat învăţătura biblică despre familie, divorţ şi recăsătorire. În urma acelor dezbateri, am publicat în Creştinul Azi 4/2002 (79) prima parte a unui studiu pe această temă cu titlul „Căsătorie, Divorţ, Recăsătorire”. Dacă precedentul studiu a avut în special un caracter teologic, în cel de faţă prezentăm partea a doua a acestui studiu care este pastoral şi acoperă învăţătura apostolului Pavel cu privire la această temă.[1]

Odată ce am stabilit cadrul teologic al acestei teme, este important să înţelegem cum se aplică în practica de fiecare zi învăţătura biblică. Chiar dacă ne despart douăzeci de secole de perioada apostolică, aşa cum afirmă Solomon, „nu este nimic nou sub soare.” (Eclesiastul 1:9). Prin urmare, aspectele maritale din zilele noastre cum ar fi căsătoria, divorţul şi recăsătorirea sunt în esenţă asemenea celor din secolul I, când Biserica din Corint a cerut Apostolului Pavel clarificări în legătură cu acest subiect.

Aşa cum reiese din afirmaţia „cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris” (1 Corinteni 7:1), reluată sub forma „cât despre” (1 Corinteni 7:25) şi „în ce priveşte” (1 Corinteni 8:1; 12:1; 16:1) în 1 Corinteni, apostolul răspunde la o serie de întrebări primite din partea credincioşilor din Corint. Întrebările cu privire la căsătorie, divorţ şi recăsătorire îşi găsesc răspunsul în capitolul 7 din 1 Corinteni.[2]

--------------------------------------------------------------------------------
[1] Pentru o mai bună înţelegere a acestui articol, se recomandă lecturarea articolului din 2002 cu privire la căsătorie, divorţ si recăsătorire.

[2] Perspectiva paulină asupra divorţului şi recăsătoririi este foarte clar prezentată de J. Carl Laney, „No Divorce & No Remariage” în Divorce and Remarriage: Four Christian Views, H. Wayne House, ed., IVP, Downers Grove, IL., 1990, pp. 40-51. Şi în acest articol şi în cel precedent sunt preluate câteva dintre argumentele lui J. Carl Laney.

Sursa : Paul Negrut

Despre divorţ 8 - Concluzii - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

Pe baza analizei textelor privitoare la căsătorie, divorţ şi recăsătorire din Geneza, Deuteronomul, Maleahi, Matei, Marcu şi Luca se pot face următoarele afirmaţii:

1. Planul originar al lui Dumnezeu stabileşte indisolubilitatea şi permanenţa căsătoriei până la moarte;

2. Dumnezeu nu porunceşte divorţul nicăieri în Scripturi;

3. Noul Testament precizează că divorţul în Vechiul Testament era o practică a oamenilor cu inima împietrită care au abandonat planul lui Dumnezeu cu privire la căsătorie;

4. Domnul Isus porunceşte ca bărbatul să nu-şi lase nevasta şi nici nevasta să nu se despartă de bărbat;

5. Divorţul este păcat şi Dumnezeu urăşte păcatul;

6. Recăsătorirea după divorţ înseamnă trăire în păcatul adulterului;

7. În conformitate cu teologia de sus, oamenii sunt chemaţi la ascultare de Dumnezeu şi sfinţire.

Sursa : Paul Negrut

Despre divorţ 7 - Recăsătorirea - Pastor PAUL NEGRUT

Majoritatea comentatorilor care acceptă ideea divorţului pentru orice fel de păcate sexuale susţin că textul din Matei 19 permite şi recăsătorirea. O analiză atentă a textului dovedeşte însă că lucrurile stau cu totul altfel.

A) Topica frazei în Matei 19:9. Expresia „afară de pricină de curvie” putea fi aşezată la început, la mijloc sau la sfârşitul frazei. Wenham şi Heth demonstrează că amplasarea expresiei „afară de pricină de porneia” în textul grecesc indică faptul că excepţia se aplică doar la cazurile de relaţii incestuoase, şi nicidecum la recăsătorire.[1]

B) Istoria interpretării textului. Părinţii Bisericii nu au aplicat excepţia de la interdicţia divorţului ca pe o permisiune de recăsătorire. Abia în secolul al XVI-lea Erasmus a introdus ideea că partea „inocentă” are dreptul să divorţeze şi să se recăsătorească.

C) Textul din Matei 5:32. Domnul Isus afirmă că oricine divorţează de nevasta sa îi dă acesteia prilej să preacurvească şi cine se căsătoreşte cu o femeie divorţată preacurveşte. Textul afirmă că recăsătorirea după divorţ este interzisă.

Contribuţia lui Marcu şi Luca. Ambii evanghelişti omit expresia din Matei 19, dar afirmă cât se poate de clar permanenţa şi indisolubilitatea căsătoriei (Marcu 10:1-12; Luca 16:18). De asemenea, intrarea într-o altă relaţie de căsătorie după divorţ înseamnă trăire în preacurvie (Luca 16:18).[2]

--------------------------------------------------------------------------------
[1] W. A. Heth şi G. J. Wenham, Jesus and Divorce, London, Hodder and Stoughton, 1984, pp. 113-116.

[2] Carl Laney, „No Divorce”, pp. 37-40.

Sursa : Paul Negrut

Despre divorţ 6 - Expresia „să nu descoperi goliciunea” - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

Expresia „să nu descoperi goliciunea” folosită frecvent în Leviticul 18 se referă la relaţii sexuale (Deuteronomul 22:30) şi la căsătorie (Leviticul 18:18). Harrison susţine că având în vedere interdicţia biblică, aceste relaţii, chiar dacă vor să se declare „căsătorie”, nu sunt acceptate de Scriptură ca fiind căsătorie adevărată.[1] Conform acestei abordări, în Matei 19 Domnul Isus afirmă că indisolubilitatea căsătoriei este valabilă pentru toate cazurile, cu excepţia căsătoriilor incestuoase, căsătorie care n-ar fi trebuit să fie încheiată cu niciun chip. Argumentele aduse de Karl Laney în favoarea acestei interpretări sunt următoarele:

Continuare in pagina anexa

Despre divorţ 5 - Sensul expresiei „afară de pricină de curvie” - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

În continuare, Domnul Isus Se dezice de învăţăturile şcolilor rabinice ale vremii şi afirmă că divorţul şi recăsătorirea înseamnă trăire în păcatul curviei. Isus afirmă că divorţul pronunţat de oameni nu anulează căsătoria instituită de Dumnezeu. Atât textul din Marcu 10:1-12, cât şi cel din Luca 16:18 afirmă clar că divorţul şi recăsătorirea înseamnă încălcarea planului lui Dumnezeu şi atrag după ele păcatul curviei. În contextul acestei dezbateri, Matei introduce expresia controversată „afară de pricină de (porneia) curvie” (Matei 19:9). Modul în care este definit cuvântul porneia determină înţelesul învăţăturii Domnului Isus cu privire la divorţ şi recăsătorire. Porneia este un concept general care poate avea mai multe sensuri în funcţie de context. Astfel, porneia se referă la tot felul de manifestări sexuale nelegitime cum ar fi prostituţia, infidelitate sexuală, perversiuni sexuale sau incest. Etimologic, porneia provine de la substantivul porne şi înseamnă „a vinde”. Ideea din spatele cuvântului este de a-şi vinde trupul. În cultura antică grecească porne era folosit pentru a descrie sclavele care erau folosite ca prostituate. În Noul Testament întâlnim cuvântul porneia în Matei 5:32 şi Matei 19:9.[1]

Continuare in pagina anexa

Despre divorţ 4 - Învăţătura Domnului Isus - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

Laney susţine că există două texte majore care consemnează învăţătura Domnului Isus în legătură cu divorţul: Matei 19:1-12 şi Marcu 10:1-12 (vezi şi Matei 5:31-32, Luca 16:18). Cu toate că ambele texte consemnează acelaşi eveniment, fiecare evanghelist are o contribuţie distinctă care trebuie analizată pentru a înţelege învăţătura Domnului cu privire la divorţ şi recăsătorire.[1]

A. Indisolubilitatea căsătoriei

Laney este de părere că învăţătura Domnului despre divorţ şi recăsătorire din Matei 19 şi Marcu 10 a fost dată în timpul ultimei Sale călătorii spre Ierusalim, cu ocazia sărbătorii Paştelui. În Perea, teritoriu guvernat de Irod Antipa, fariseii l-au abordat pe Domnul Isus cu întrebarea: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?” (Matei 19:3). Atât Matei, cât şi Marcu precizează că fariseii au vrut să-L ispitească. Este posibil ca fariseii să fi încercat să dovedească discrepanţa dintre învăţătura Domnului şi legea lui Moise aşa cum o interpretau ei, sau poate că au vrut să-L atragă pe Domnul într-un conflict politic cu Irod Antipa, care s-a căsătorit cu soţia fratelui său. Denunţarea acestei căsătorii incestuoase l-a costat viaţa pe Ioan Botezătorul doar cu un an mai devreme (Matei 14:4-12). Este cunoscut faptul că fariseii hotărâseră deja să-L omoare pe Isus (Matei 12:14; Marcu 3:6) şi probabil că acum căutau un prilej de a-L da pe Domnul Isus pe mâna lui Irod Antipa.[2]

Continuare in pagina anexa

Despre divorţ 3 - Divorţul din perspectiva cărţii Maleahi - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

În jurul anilor 432-431 î.Cr., Dumnezeu l-a ridicat pe profetul Maleahi pentru a denunţa degradarea spirituală a lui Iuda. Pe lângă păcatele ipocriziei şi lipsei de dărnicie, poporul s-a mai făcut vinovat şi de păcatul căsătoriei cu femei păgâne.[1]

A. Păcatul căsătoriei cu femei păgâne (Maleahi 2:10-12)

Maleahi denunţă încălcarea legământului mozaic care interzice căsătoria evreilor cu femei păgâne pentru a preîntâmpina idolatria (Exodul 34:14-16; Deuteronomul 7:1-4). Expresia „fiica unui dumnezeu străin” se referă la o femeie păgână care practică idolatria. Căsătoria cu o asemenea femeie, afirmă Maleahi, profanează legământul lui Dumnezeu cu Israel. Acest păcat profanează deopotrivă sanctuarul care a fost închinat Domnului şi poporul sfânt al lui Dumnezeu. Expresia „ce este închinat Domnului” din Maleahi 2:11 se referă la poporul ales al lui Dumnezeu (vezi şi Ieremia 2:3; Ezra 9:2). În capitolul 2:12 Maleahi anunţă judecata lui Dumnezeu peste cei care profanează legământul de căsătorie prin legături cu femei păgâne. Expresia „va nimici” se referă la pedeapsa cu moartea (Exodul 31:14). Universalitatea pedepsei divine este sugerată de faptul că nu vor scăpa de judecată nici măcar preoţii şi leviţii care slujesc la Templu.[2]

Continuare in pagina anexa

Despre divorţ 2 - Divorţul din perspectiva cărţii Deuteronomul - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

După căderea în păcat, omul a abandonat standardul lui Dumnezeu privind căsătoria ca legământ pe viaţă între un singur bărbat şi o singură femeie (Geneza 4:19). În vremea lui Moise evreii au ajuns să practice divorţul la fel ca popoarele păgâne din jurul lor. Dacă nu-i mai plăcea un anumit lucru la soţia lui, un evreu putea să divorţeze de ea pur şi simplu spunându-i în faţa unui martor: „Tu nu mai eşti soţia mea.” Soţia astfel abandonată nu avea altă soluţie decât să plece de acasă fără niciun fel de resurse materiale. Zestrea a oferit o anumită protecţie pentru femeile ameninţate cu divorţul (1 Împăraţi 9:16).[1]

Degradarea vieţii de familie a făcut necesar un sistem legislativ care să reglementeze în plan social consecinţele divorţului. Deuteronomul 24:1-4 este un exemplu biblic de asemenea legislaţie. Este important de subliniat faptul că acest text nu instituie sau acreditează divorţul, ci reglementează consecinţele unei practici existente. Mai precis, textul interzice recăsătorirea unui bărbat cu fosta lui soţie în cazul în care aceasta a mai fost căsătorită după ce primul soţ a divorţat de ea.[2]
Continuare in pagina anexa

Despre divorţ 1 - Planul lui Dumnezeu pentru căsătorie - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

Încă din cartea Geneza (Geneza 2:24) Dumnezeu Îşi descoperă planul cu privire la căsătorie.[1] Acest plan este menţionat apoi de două ori de Domnul Isus în evanghelii (Matei 19:5; Marcu 10:7-8) şi o dată de apostolul Pavel (Efeseni 5:31). Afirmaţia „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup” (Geneza 2:24) nu aparţine lui Adam, ci lui Dumnezeu şi dovedeşte că familia îşi are originea în Dumnezeu. În dialogul cu fariseii prezentat în Matei 19, Domnul Isus stabileşte clar originea divină a familiei: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, şi a zis: «De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup»” (Matei 19:4-5).

Textul face trei afirmaţii esenţiale privitoare la întemeierea unei familii:

a) un act public de a lăsa familia părintească pentru a întemeia o nouă familie;

b) o legătură permanentă, a se lipi ca soţ şi soţie într-o relaţie pe viaţă;

c) relaţia intimă, un singur trup între soţ şi soţie.[2]

Continuare in pagina anexa

Ziua Mamelor - Pastor BENIAMIN COCAR

Clic pe imagine !

Mame Si Femei in Planul Lui Dumnezeu - Pastor LUIGI MITOI

Clic pe imagine !

Cum Sa Fii O Mama Deosebita - Pastor SAMUEL TUTAC

Clic pe imagine !

Mama Fiilor Lui Zebedei - Pastor LEVI MARIAN

Clic pe imagine !

Dragostea Mamei - Pastor LEVI MARIAN

Clic pe imagine !

Despre mame - Pastor PAUL NEGRUT

Clic pe imagine !

Domnul Isus Si Mamele Crestine - Pastor VIOREL IUGA

Clic pe imagine !

Rolul Mamei in Cresterea Copiilor - Pastor NELU BRIE

Clic pe imagine !

Sa Se Bucure Tatal Tau Si Mama Ta - Pastor LEVI MARIAN

Clic pe imagine !

Cinsteste pe mama ta - Pastor CRISTI CHIRILA

Clic pe imagine !

Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta - Pastor NELU BRIE

Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta - Nelu Brie.mp3 -

Nivele de comunicare în viata de familie - Pastor LUIGI MITOI

Căsătoria este unul dintre marile vise ale oricărui muritor. Pe această fundatie se clădesc sperantele vietii, în acest film imaginar sunt înlăntuite cu grijă toate asteptările unei inimi de om. Nu doar Adam a avut nevoie de un partener pentru viată, în ciuda tuturor celorlalte conditii de viată împlinite din abundentă. Omul are nevoie să iubească si să fie iubit, are nevoie să comunice cu cineva de încredere, are nevoie să-si propună obiective îndrăznete si mai apoi să lupte pentru a le împlini împreună. Viata de familie este cea mai frumoasă realitate pentru un muritor, este locul cel mai sigur, este relatia cea mai profundă. Căsătoria este asemenea unei constructii la care doi parteneri lucrează restul vietii. Mai întâi se pune fundatia, se ridică clădirea, se finisează, apoi se decorează si restul vietii se mai schimbă câte un robinet sau un tablou. În general, căsătoria trece prin trei faze: încântarea, revenirea la realitate si maturizarea.

Încântarea este timpul lunii de miere, unde asteptările sunt absolute, chiar ireale, fiecare crezând despre partenerul său că este persoana perfectă. Această perioadă ideală este caracterizată de optimism, entuziasm, sperantă, bucurie si visele sunt la ele acasă. Această perioadă este comparată cu starea de copilărie a căsătoriei.

Revenirea la realitate poate fi determinată de o ceartă sau de o dezamăgire puternică. În această fază, încrederea că esti lângă partenerul potrivit este puternic zguduită si multe cupluri se despart în acest timp. Această perioadă este caracterizată de dezamăgire, neîncredere, suspiciune, reprosuri, conflicte, răcirea sentimentelor. Din nefericire, foarte multe familii rămân pentru restul vietii la acest nivel de adversitate, un mod de viată plin de frustrări. Această perioadă este comparată cu starea de adolescentă a căsătoriei.

Maturizarea este perioada de viată în care cei doi soti lucrează împreună pentru a aduce lumea ideală în lumea real si comunicarea este fundamentală în această perioadă.

Este stiut faptul că există cel putin patru nivele de comunicare în viata de familie.

Primul nivel al comunicării este cel al cliseelor. Acest tip de comunicare nu implică emotiile si poate fi purtat aproape cu oricine - ,,Este o zi frumoasă afară". Această afirmatie nu obligă la răspuns si nu este comunicarea de care are nevoie relatia de familie.

Cel de-al doilea nivel de comunicare este cel al formulării datelor - ,,Am citit despre reforma taxelor făcută de guvern". Desi această afirmatie poate primi un răspuns, este un nivel al comunicării fără riscuri, fără implicare personală.

Al treilea nivel de comunicare este împrătătirea ideilor si rationamentelor. Aici discutia devine personală si fiecare îsi spune punctul de vedere cu privire la subiectul aflat în discutie.

Ultimul nivel de comunicare este cel al împărtăsirii gândurilor si sentimentelor. Acest fel de comunicare presupune o relatie de mare încredere si nu este ideal să fie folosit în mod obisnuit decât în cadrul relatiei de familie. În această fază a comunicării se dezvoltă sinceritatea, încrederea si se întăreste relatia de cuplu. Viata de familie presupune mult investitie din partea celor doi, multă muncă, bunătate, dragoste si iertare. O astfel de familie este puternică si va rezista la toate presiunile si vijeliile vietii.

Valorile si prioritatile familiei - Pastor LUIGI MITOI

Dumnezeu a organizat viaţa şi societatea umană în jurul familiei. Scopul Creatorului a fost fericirea omului, perpetuarea speciei umane, părtăşia cu Sine, administrarea Edenului... Duşmanul lui Dumnezeu şi al omului a încercat sistematic să distrugă planul Creatorului. Mai întâi a reuşit să întrerupă părtăşia omului cu Dumnezeu prin faptul că l-a instigat pe om să păcătuiască împotriva divinităţii. Fiind scos din grădină, omul a pierdut nu doar părtăşia cu Stăpânul, dar şi onoarea să administreze Edenul. În felul acesta, omul şi-a pierdut pacea, bucuria, binecuvântarea şi fericirea prezenţei divine din grădină. Singurul obiectiv rămas omului a fost perpetuarea speciei, lucru care s-a întâmplat în fiecare generaţie.

Imperiile care au condus lumea s-au schimbat de la o perioadă istorică la alta, cultura, tradiţiile şi obiceiurile oamenilor au evoluat, filosofia de viaţă a pendulat de la religie la ateism şi de la socialism la capitalism. Singurul lucru care nu s-a schimbat a fost familia, locul perpetuării speciei umane, un soţ pentru o soţie şi părinţi pentru copii. Această ultimă fortăreaţă instituită de Creator este astăzi asediată puternic de Diavolul, duşmanul lui Dumnezeu şi al omului. Interesul pentru viaţa de familie, căsătorie, fidelitatea partenerilor, naşterea şi educaţia copiilor sunt în declin. Foarte mulţi tineri au relaţii intime înainte de căsătorie, iar o mare parte dintre cei căsătoriţi ajung la divorţ. Foarte mulţi oameni trăiesc în concubinaj şi mai mult de jumătate dintre copii cresc cu un singur părinte. Căsătoriile unisex, scăderea dramatică a natalităţii, ne obligă să acceptăm că familia a intrat într-o nouă eră, o eră din care se pare că nu va mai ieşi.

Deşi în secolul trecut populaţia planetei a crescut de cinci ori, natalitatea a scăzut îngrijorător, mai ales în ţările occidentale şi în familiile bogate. Creşterea numărului populaţiei nu se datorează atât de mult natalităţii, adică faptului că s-au născut mai mulţi copii, ci datorită nemortalităţii, adică scăderii numărului oamenilor care mor. Peste 70 de ţări au înregistrat declinul natalităţii. În Rusia în ultimii 50 de ani natalitatea a scăzut cu 50%, adică în fiecare an se nasc cu 700.000 mai puţini copii. Scăderea natalităţii are efecte dramatice asupra echilibrului vieţii pe planetă. De unde vor exista pensii, asigurări medicale şi medicamente pentru bătrâni, dacă scade numărul copiilor? Privind obiectiv şi competent în istorie, constatăm că economia a crescut odată cu natalitatea.

Care sunt cauzele scăderii îngrijorătoare a natalităţii? În primul rând, feminismul şi carierismul, adică tendinţa femeilor de independenţă şi autonomie, dar şi dorinţa lor de a se realiza în plan intelectual şi profesional. În Statele Unite în special, femeile sunt mai educate decât bărbaţii, care aleg mai degrabă o profesie decât o pregătire intelectuală. Modul acesta de viaţă a făcut concurenţă priorităţii pentru familie, a naşterii copiilor, a creşterii şi educaţiei lor. O a doua cauză a scăderii natalităţii este filosofia greşită despre familie şi concubinajul. Astăzi nu mai este la modă să te căsătoreşti şi foarte mulţi oameni preferă concubinajul, deoarece oferă plăcere fără copii, fără responsabilităţi. Infestaţi cu evoluţionism şi ateism, foarte mulţi oameni din generaţia contemporană nu mai au convingerea că sunt creaţi de Dumnezeu, că omul este responsabil înaintea Creatorului, că există rai şi iad, că familia este baza vieţii şi a societăţii umane. Noi ce credem, care sunt valorile şi priorităţile noastre?

REZIDIREA FAMILIEI -mesaj audio pentru analiza vietii de cuplu

Clic pe imagine !

Educatia copiilor - Pastor LUIGI MITOI