Căsătoria este unul dintre marile vise ale oricărui muritor. Pe această fundatie se clădesc sperantele vietii, în acest film imaginar sunt înlăntuite cu grijă toate asteptările unei inimi de om. Nu doar Adam a avut nevoie de un partener pentru viată, în ciuda tuturor celorlalte conditii de viată împlinite din abundentă. Omul are nevoie să iubească si să fie iubit, are nevoie să comunice cu cineva de încredere, are nevoie să-si propună obiective îndrăznete si mai apoi să lupte pentru a le împlini împreună. Viata de familie este cea mai frumoasă realitate pentru un muritor, este locul cel mai sigur, este relatia cea mai profundă. Căsătoria este asemenea unei constructii la care doi parteneri lucrează restul vietii. Mai întâi se pune fundatia, se ridică clădirea, se finisează, apoi se decorează si restul vietii se mai schimbă câte un robinet sau un tablou. În general, căsătoria trece prin trei faze: încântarea, revenirea la realitate si maturizarea.Încântarea este timpul lunii de miere, unde asteptările sunt absolute, chiar ireale, fiecare crezând despre partenerul său că este persoana perfectă. Această perioadă ideală este caracterizată de optimism, entuziasm, sperantă, bucurie si visele sunt la ele acasă. Această perioadă este comparată cu starea de copilărie a căsătoriei.
Revenirea la realitate poate fi determinată de o ceartă sau de o dezamăgire puternică. În această fază, încrederea că esti lângă partenerul potrivit este puternic zguduită si multe cupluri se despart în acest timp. Această perioadă este caracterizată de dezamăgire, neîncredere, suspiciune, reprosuri, conflicte, răcirea sentimentelor. Din nefericire, foarte multe familii rămân pentru restul vietii la acest nivel de adversitate, un mod de viată plin de frustrări. Această perioadă este comparată cu starea de adolescentă a căsătoriei.
Maturizarea este perioada de viată în care cei doi soti lucrează împreună pentru a aduce lumea ideală în lumea real si comunicarea este fundamentală în această perioadă.
Este stiut faptul că există cel putin patru nivele de comunicare în viata de familie.
Primul nivel al comunicării este cel al cliseelor. Acest tip de comunicare nu implică emotiile si poate fi purtat aproape cu oricine - ,,Este o zi frumoasă afară". Această afirmatie nu obligă la răspuns si nu este comunicarea de care are nevoie relatia de familie.
Cel de-al doilea nivel de comunicare este cel al formulării datelor - ,,Am citit despre reforma taxelor făcută de guvern". Desi această afirmatie poate primi un răspuns, este un nivel al comunicării fără riscuri, fără implicare personală.
Al treilea nivel de comunicare este împrătătirea ideilor si rationamentelor. Aici discutia devine personală si fiecare îsi spune punctul de vedere cu privire la subiectul aflat în discutie.
Ultimul nivel de comunicare este cel al împărtăsirii gândurilor si sentimentelor. Acest fel de comunicare presupune o relatie de mare încredere si nu este ideal să fie folosit în mod obisnuit decât în cadrul relatiei de familie. În această fază a comunicării se dezvoltă sinceritatea, încrederea si se întăreste relatia de cuplu. Viata de familie presupune mult investitie din partea celor doi, multă muncă, bunătate, dragoste si iertare. O astfel de familie este puternică si va rezista la toate presiunile si vijeliile vietii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu