Conferința "Secretul fericirii în familie", cu Lazăr Gog

Conferința "Secretul fericirii în familie", cu Florin Ianovici

Iosif Ţon – Viaţa în doi cu două credinţe

Michael Gove - De ce sunt mândru că sunt creştin!

Putini sunt politicienii crestini care isi afirma identitatea crestina in spatiul public. Si mai putini sunt cei care isi declara, in public, mandria ca sunt crestini. De astfel de politicieni are nevoie Romania, Europa, si intreaga lume. Unul dintre ei e britanicul Michael Gove, fost Ministru al Educatiei al Marii Britanii. In citeva zile, britanicii vor merge la vot si vor vota un parlament nou. In preajma acestor alegeri, ca si in cele anterioare, candidatii discuta si subiectul religiei si unii isi identifica public identitatea crestina or lipsa unei identitati religioase. Toti liderii marilor partide politice britanice s-au declarat crestini, cu exceptia ecologistilor. La fel, cu exceptia ecologistilor, toate au anuntat ca listele lor electorale au candidati crestini. Asta nu inseamna insa ca aceste partide impartasesc ori promoveaza o ideologie politica bazata pe crestinism. De fapt, candidatii crestini risca. Conform ultimele sondaje de opinie britanice, doar 30% dintre britanici se identifica ca fiind "religiosi", si doar doua treimi se identifica ca fiind crestini.

Hillary Clinton

E deasemenea stiut ca nu toti politicienii care se identifica ca fiind crestini practica credinta ori aplica in profesia lor valorile crestine. Un exemplu scandalos e Hillary Clinton, fostul Secretar de Stat american, care recent si-a anuntat candidatura la presedintia Americii. Democrata afirma ca este crestina si spune ca poarta Biblia in poseta peste tot in lume pe unde ajunge. Dar valorile si politicile pe care ea le promoveaza sunt departe de fi crestine ori de inspiratie crestina. Hillary Clinton si-a lansat recent candidatura cu un set de declaratii nu doar necrestine ci anticrestine. S-a prezentat ca fiind pentru avort, pentru casatorii homosexuale, pentru drepturile homosexualilor. Mai mult, a cerut Bisericii sa-si schimbe teologia sa acomodeze casatoriile homosexuale si avortul.

Margaret Thatcher

Ne bucuram insa ca exista si exceptii. Recent a fost publicata in Marea Britanie o carte despre premierul britanic Margaret Thatcher pe care autorul o identifica ca fiind o crestina autentica care a promovat valorile crestine in politica ei. [O recenzie a cartii poate fi citita aici:  http://www.spectator.co.uk/books/9491742/did-mrs-thatcher-do-god-denis-thought-so-and-he-should-know-says-charles-moore/] In contrast, Tony Blair, liderul stangii seculariste britanice se declara si el crestin, dar politica lui a promovat drepturile homosexualilor. La fel actualul premier, David Cameron, care se declara si el crestin dar a fortat legiferarea casatoriilor homosexuale in Marea Britanie.

Dupa cum se vede, numarul politicienilor care se identifica ca fiind crestini e mic. Si mai mic, insa, e numarul celor care spun ca sunt mindrii de identitatea lor crestina. Un astfel de exemplu, cu totul vrednic de mentionat, cunoscut si apreciat e Michael Gove, fostul Ministru Britanic al Educatiei sub guvernarea conservatoare. Intr-un articol publicat de el in publicatia britanica conservatoare The Spectator, Michael Gove isi afirma afectiunea fata de crestinism si identitatea crestina. Titlul articolului lui e sugestiv: Why I'm proud to be a Christian! ("De ce sunt mindru ca sunt crestin!")

E mandru sa fie crestin deoarece crestinii, spune el, au construit civilizatii, inclusiv cea europeana, au fondat democratii, au dezvolat ideile moderne ale drepturilor omului, sistemul european al justitiei, notiunea de egalitate, bine si rau, au abolit sclavia, au elevat demnitatea femeii in societate, au creat un sistem educativ universal pentru toti, si sunt, chiar in zilele noastre, in primele linii ale bataliei impotriva saraciei, a prejudecatilor si a ignorantei. Cu astfel de oameni trebuie sa te madresti, zice Gove.

E irational, adauga el, sa fii atacat pentru ca esti crestin. Daca spui ca te rogi si cauti consolare intr-o relatie cu Dumnezeu, esti intrebat, cu dispret, "ce fel de om esti? Nu stii ca nu exista Dumnezeu"? Esti compatimit si privit de sus. Esti vazut ca intolerant, naiv, superstitios si inapoiat. Daca promovezi crestinismul ca ancora a moralitatii, ti se spune ca moralitatea nu e absoluta si crestinismul e irelevant in definirea moralitatii si a standardelor ei.

Crestinii, insa, adauga Gove, sunt remarcabili deoarece, cu toate ca zilnic sunt denigrati

in Marea Britanie, persevereaza si continua sa faca bine celor in nevoi asa cum crestinii au facut-o de 2000 de ani incoace. Misiunea lor tamaduitoare pentru societatea civila continua si sunt leac alinator pentru marginalizatii societatii. E irelevant pentru crestini daca cei care sufera, ori sunt saraci, bolnavi, handicapati, drogati, ori fara adapost sunt de alta credinta, fara credinta, atei, de alte rase, ori straini. Primii care merg la ostracizatii societatii sunt crestinii. In propriile cuvinte, Gove spune: "realitatea misiunii crestine in bisericile de astazi este un narativ a mii de actiuni caritabile. In multe din comunitatile noastre cele mai dezavantajate, biserica este aceea care da caldura, mancare, prietenie si sprijin persoanelor care sunt in nevoi. Cei fara adapost, alcoolicii ori drogatii, persoanele cu probleme mentale, ori cei prabusiti sub povara multor crize sunt ajutati, in felurite si multiple feluri, de crestini". Acesti crestini nu sunt dusmanii nimanui. Sunt oameni care spera sa-si castige respectul societatii nu protestind in strazi, ci ajutind pe altii.

Cu toate acestea, elita britanica uraste crestinii. Apreciaza faptele caritabile ale crestinilor, dar ar fi superb, zic ei, daca ele ar fi motivate de un altfel de impuls decit cel religios. Adica, motivatia crestinilor sa nu fie din credinta ori dragoste pentru Dumnezeu ori semen, ci din convingeri complet seculare. Pentru ca, zice elita intelectuala britanica, crestinii motivati de valorile crestine in a-si ajuta semenii, sunt "imperialisti morali". Adica au obiective ulterioare, si anume, impunerea moralitatii crestine asupra celor pe care ii ajuta. Gove ia in ris aroganta intelectualilor britanici care promoveaza notiunea de "imperialism moral" la crestini. Pentru ei, relativismul a devenit o noua ortodoxie. A promova notiunea ca un anumit set de valori, in cazul nostru cele crestine, merita mai mult respect decit altele, este o invitatie sa fii ars pe rugul secularistilor si sa fii tinta batjocorile lor. Este un pacat impotriva spiritului epocii necredintei si anticredintei in care traim. In mintea lor, daca te definesti ca si crestin, te plasezi in acelasi grup cu Inchizitia spaniola, Contra-reforma, imperialismul Secolului XIX, cu burghezia si clasa de mijloc care insista asupra unei societatii si vieti publice morale.

Cit de gresti sunt ei, adauga Gove! Pentru crestini fiecare fiinta umana e pretioasa, inca inainte de nastere. Fiecare fiinta umana poseda deminitate si valoare. In primul rind inaintea lui Dumnezeu si, prin asta, in ochii nostri. Din asta decurge democratia, egalitatea, si drepturile omului. Britanicul Larry Siedentop ne convinge ca notiunea de Dumnezeu a dat nastere respectului pentru libertatea de constiinta, drepturi si autonomia individului in relatia cu autoritatile. Si aceste trei aspecte dau unei societatii, impreuna,  caracterul ei civilizational.

Afirma Gove: "In vremurile pre-crestine, moralitatea, virtutea si potentialul uman erau domeniile elitei intelectuale si a bogatilor. Grecii au avut nevoie de sclavi si romanii de sclavi si barbari pentru a-si mentine puterea. Realizarile lor au fost facute pe un fundament al inegalitatii intre oameni. In schimb, crestinismul, la fel ca iudaismul dinaintea lui, acorda fiecarui individ demnitate, un suflet, capacitatea de a rationa, dreptul de a se exprima in public, si egalitate in fata legii. Si asta pentru ca fiecare individ, fiind creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, are capacitatea de a forma decizii morale si responsabile".

Alegerile britanice

E incurajator sa stim ca inca exista politicieni ca si Gove. In alegerile care vor avea loc curind in Marea Britanie crestinii sunt invitati sa participe ca Fii ai Luminii. Incurajam pe toti romanii care au dreptul de vot in Marea Britanie sa o faca. Sa cerceteze cu deamanuntul pozitiile valorice ale candidatilor si sa voteze din perspectiva constiintei crestina. [Aici, de exemplu puteti citi platforma pro-familiei si pro-crestina a partidului UKIP:http://www.election2015.org.uk/wp-content/uploads/2015/04/UKIPChristian_Manifesto-1.pdf] Liderii spiritualui ai comunitatii de culoare din Marea Britanie au lansat o pledoarie speciala adresata tuturor crestinilor din Marea Britanie, incurajindu-i sa voteze candidatii care promoveaza valorile: viata copiilor nenascuti, libertatea religioasa, libertatea de constiinta, casatoria naturala barbat-femeie, drepturile parentale, educatia la domiciliu, libertatea exprimarii religioase in spatiul public, nediscriminarea impotriva crestinilor. Nadajduim ca si romanii din Marea Britanie sa se ghideze dupa aceste principii. Iar cei care nu pot sa voteze, sa se roage pentru candidatii crestini ca sa ajunga in functii publice inalte. La urma urmelor, daca crestinii vor un spatiu public dupa chipul si asemanarea valorilor crestine, trebuie sa se implice.

AFR va recomanda: Articolul lui Michael Gove poate fi citit aici:

http://www.spectator.co.uk/features/9487882/in-defence-of-christianity/ Chemarea la actiune a liderilor spirituali de culoare din Marea Britanie poate fi citita aici. Manifestul e foarte detaliat si are 80 de pagini: www.nclf.org.uk/wp-content/uploads/2015/01/Black-Church-Political-Mobilisation-FINAL-WEB-published-0402.pdf

Sursa: NewsNet Crestin

John Piper: Soțul creștin - Un miel cu inimă de leu

Cornel Avram – Familia în era digi-modernistă

Luigi Miţoi - Scopurile familiei (17 Februarie 2015)

Petru Lascău - Datoriile părinților (8 Februarie 2015)

Nelu Brie – Viaţa de căsnicie, viaţa de familie

Mesajul incepe la minutul 30

Vasile Al. Taloș: Divorț - Recăsătorie - Singuratate

Vladimir Pustan – Binecuvântarea copilului (Biserica Ezra Londra – 16 noiembrie 2014)

Florin Ianovici - A fi una sau compatibil?

Luigi Miţoi - Ce fac copiii când se fac mari

Florin Ianovici - Răspunsuri la întrebări (23 August 2014)

Luigi Mițoi - Construcția căsătoriei (24 August 2014)

Luigi Mițoi - Cu Dumnezeu sau degeaba

Dorin Druhora: Când copiii noştri sunt în pericol

Beniamin Fărăgău - Ca şi copii, cum facem faţă falimentelor părinţilor noştri? (22 Iunie 2014)

Beniamin Fărăgău - Harul lărgirii Împărăţiei lui Dumnezeu prin copiii noştri (15 Iunie 2014)

Lazăr Gog - Tatăl cu ochii în cap

Vladimir Pustan - Câţi copii să avem? (01 iunie 2014)

Beniamin Fărăgău - Relaţiile de familie şi relaţiile de serviciu (18 Mai 2014)

Luigi Miţoi - Priorităţile patriarhilor în familie (11 Mai 2014)

Luigi Miţoi - Diferenţe care fac diferenţa

Nicolae Geantă - Cum putem să păstrăm apa proaspătă în familie

Dorin Druhora - Iertarea în familie

Beni Fărăgău - Slujirea în familie

Nicolae Geantă - Familia Campioană

Luigi Mitoi - Riscurile Sotiilor - Goliciunea

Florin Ianovici - Mesaj pentru Parinti

Partener în căsătorie - de Luigi Miţoi

Asemenea vieții umane, căsătoria are multe etape care se repetă în mod specific în viaţa fiecărui cuplu. Aceste etape reflectă procesul de maturizare al soţilor în dimensiunea vieţii lor de familie. Fenomenul acesta se explică prin faptul că informaţiile acumulate în viaţă îl conving pe om, timp în care experienţele dobândite îl constrâng. Deşi căsătoria este un eveniment prin sărbătoarea publică a nunţii, ea este un proces în experienţa de viaţă a soţilor:

I. CUNOAŞTEREA PARTENERILOR ÎN PRIETENIE

Cunoaşterea viitorului tovarăş de viaţă este esenţială şi se reflectă în calitatea alegerii. Această etapă de început a relaţiei are în vedere cunoaşterea trecutului, acceptarea prezentului şi potrivirea viitorului.

II. CONFIRMAREA PARTENERILOR ÎN LOGODNĂ 

Confirmarea verifică calitatea alegerii făcute în perspectiva căsătoriei. În această etapă se validează alegerea făcută, în consens cu propria conştiinţă, cu părinţii şi cu Dumnezeu.

III. CONVIEŢUIREA PARTENERILOR ÎN CĂSĂTORIE

Convieţuirea e timpul practicării alegerii făcute şi are multiple etape:

1. Etapa încântării căsătoriei e timpul visurilor şi al cunoaşterii reciproce. Fermecaţi de iubire, soţii nu accepta că în familia lor pot apărea tensiuni sau pot apărea neînţelegeri cu rudele, dificultăţi la serviciu, probleme financiare. Aşteptările sunt exagerate, tovarăşul de viaţă este ideal, viitorul este roz, toate lucrurile sunt foarte bune. 

2. Etapa revenirii la realitate e cea în care partenerii încep să vadă viaţa de cuplu în mod obiectiv, eliberaţi de aşteptările idealiste. În această perioadă devin vizibile greşelile partenerului, idealizarea vieţii coboară la limitele reale, diferenţele dintre ei devin din ce în ce mai evidente şi din ce în ce mai greu de gestionat. 

3. Etapa maturizării e cea în care soţii renunţă la competiţie în favoarea completării. Ei ajung să experimenteze frumuseţea şi bucuria vieţii de familie, anticipată în perioada încântării. 

Procesul parcurgerii acestor etape schimbă mentalitatea soţilor despre lume şi viaţă, expunându-i la maturizare şi excelenţă. Aşteptările se echilibrează, frustrările se diminuează, responsabilităţile fiecăruia se conturează, relaţiile se restaurează şi familia se dinamizează. În acest proces căsnicia devine asemena unui edificiu care se reclădeşte în fiecare zi într-o formă mai frumoasă. Unul dintre lucrurile pe care soţii le învaţă în acest punct este faptul că singurul lucru pe care fiecare îl poate controla este doar propria atitudine. Din acest motiv dragostea în familie este asemenea celor cinci pâini şi celor doi peşti, care se înmulţesc doar atunci când o împarţi celuilalt, nicidecum atunci când o pretinzi sau când o păstrezi pentru tine.

Să nu uităm faptul că în viaţa de familie Dumnezeu a intenţionat să ne facă sfinţi, nu fericiţi, pentru că cei mai fericiţi oameni sunt oamenii sfinţi. 

www.nicolaegeanta.blogspot.ro