27.01.2009
21.01.2009
17.01.2009
07.01.2009
DIVORTUL - de Dr. Allen Jones

A. Ce este şi ce nu este motiv pentru divorţ?
B. Cum îi tratezi pe cei divorţaţi?
C. Cei divorţaţi pot face nuntă?
D. Împăcarea
E. Poate fi ordinat cel divorţat?
F. Fii un lucrător înţelept
Omul lui Dumnezeu vorbeşte în numele lui Dumnezeu. De aceea trebuie să cunoască bine Cuvântul lui Dumnezeu. În plus, el trebuie să respecte acest Cuvânt, fiindcă e greşit să dai o învăţătură şi să nu te ţii de ea.
Biblia este în măsură să ne dea cea mai clară şi adevărată învăţătură despre divorţ – aceasta o găsim în N.T.. Învăţătura despre divorţ trebuie să fie din Biblie şi nu din părerile tale pentru că altfel ea va aduce necazuri şi probleme.
Mulţi predicatori nu vorbesc despre divorţ pentru că le este frică de ceea ce vor spune oamenii. Dar dacă nu vei predica despre divorţ vei avea neplăceri şi mai mari, adică vei avea divorţuri în Biserică.
Cu cât oamenii au mai mulţi bani, mai multe posibilităţi, mai multe emisiuni tv., mai multe reviste imorale, cu atât vor divorţa mai mult şi cu atât mai uşor vor accepta divorţul. Cuvântul „divorţ” înseamnă o desfacere legală a căsătoriei, vorbind din punctul de vedere al oamenilor. Deci poţi fi divorţat în ochii oamenilor dar aceasta nu este valabil şi în ochii lui Dumnezeu. Căsătoria este instituită de Dumnezeu, de aceea, cel mai adesea, divorţul întâlnit la oameni nu este biblic.
Dacă există divorţ soţia nu mai este supusă soţului. El nu mai are acces la ea, la trupul ei. Ea devine singură. Dacă un bărbat este divorţat soţia lui dinainte, ea nu mai este soţia lui.
Continuare in pagina anexa
Divortul - o realitate sociala dureroasa... - de LUIGI MITOI

Mentalitatea modernă Îl dispreţuieşte pe Creator şi în egală măsură dispreţuieşte instituţiile înfiinţate de El: familia şi biserica. Creştinismul tradiţional, înţepenit în forme reci, asistă amorţit şi nepăsător la intenţia drăceasc a societăţii moderne de eliminare a lui Dumnezeu din vieţile oamenilor şi înlocuirea Lui cu o formă de religie primitivă sau modernă. Există o puternică presiune de conformare sub dictatura idolatră a acestui mod de viaţă, care îi ţine pe oameni în neştiinţă şi necredinţă. Intenţia lui Dumnezeu a fost ca fiecare bărbat să aibă soţia lui şi fiecare femeie să aibă soţul ei şi legământul căsătoriei să fie păstrat pentru restul vieţii.
Divorţul este o realitate socială dureroasă, care ameninţă instituţia lui Dumnezeu şi fericirea oamenilor. Divorţul este menţionat în Biblie de treizeci şi nouă de ori, de unsprezece ori în VT şi de optsprezece ori în NT. Creatorul spune prin ultimul profet al VT: ,,Urăsc despărţirea în căsătorie" (Mal. 2:16a). În ciuda punctului de vedere divin clar exprimat, cu aproximativ 400 de ani mai târziu, fariseii, având intenţia s-L ispitească pe Mântuitorul, Îl întreabă: ,,Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice motiv?" (Mt. 19:3). În cultura evreiască un bărbat putea să-şi lase nevasta, dându-i o carte de despărţire ca să se poată recăsători. Mişna, una dintre scrierile religioase ale evreilor, explică rolul cărţii de despărţire: ,,Eşti liber acum să te căsătoreşti cu orice bărbat" (Gittin 9:3).
Lipsa mentalităţii de familie, dorinţa păcătoasă de recăsătorire după plac au pus presiune pe Moise, unul dintre marii lideriii ai evreilor, care a tolerat cu de la sine putere divorţul şi recăsătoria prin metoda ,,cartea de despărţire" (Deut. 24). Moise nu a poruncit divorţul, ci l-a îngăduit ca pe o concesie din cauza împietririi inimilor evreilor, dar voia lui Dumnezeu a fost familia monogamă şi permanentă. Mântuitorul explică faptul că la începutul creaţiei voia lui Dumnezeu nu a fost divorţul şi nici recăsătoria, însă datorită vieţii păcătoase a oamenilor, Moise a trebuit să inventeze certificatul de divorţ, pentru a organiza şi controla viaţa socială (Mt. 19:7-8). Cartea de despărţire oferită de bărbatul evreu avea perspectiva recăsătoriei soţiei, adică posesorul ei se putea recăsători fără nici o problemă. După Legea mozaică un bărbat nu comitea adulter dacă avea relaţii cu o femeie nemăritată, în timp ce femeia comitea adulter dacă avea relaţii cu orice bărbat. În răspunsul Său, Mântuitorul pune bărbatul şi femeia pe picior de egalitate, infidelitatea de orice formă şi poligamia fiind păcat. De asemenea, Mântuitorul, în Matei 5:32 şi 19:9, respinge orice motiv de divorţ, cu excepţia adulterului. Trebuie precizat, însă, că Domnul Isus nu recomandă divorţul nici mcar în caz de adulter, ci doar îl îngăduie.
Soluţia lui Dumnezeu pentru fericirea omului este familia, o familie realizată prin alegere personală, determinată de iubire în urma cunoaşterii partenerului. Indiferent de calitatea alegerii, soţii devin responsabili de permanenţa şi calitatea căsătoriei. Pentru orice muritor viaţa de familie este o şansă a fericirii oferită de Creator.
06.01.2009
27.12.2008
18.12.2008
17.12.2008
05.12.2008
01.12.2008
29.11.2008
08.11.2008
O familie de la care invatam : ACUILA si PRISCILA - de Daniel Branzai

Introducere: Numele sotului inseamna “vultur”, iar numele sotiei se poate traduce prin “batranica” , “mica doamna in varsta”. Acuila este un evreu din Pont, purtator de nume roman. Sotia lui este purtatoarea unui nume grecesc, poate o prozelita prin casatoria cu sotul ei crestin. De ce se aminteste peste tot depsre Prscilla, atunci cand este vorba despre Acuila?
Toate pasajele amintesc despre amandoi. Este un lucru semnificativ, intr-o vreme in care NT aminteste de obicei numai barbatul. Faptul acesta nu inseamna ca ceilalti oameni pe care i-a intalnit Pavel n-au fost casatoriti! Dimptriva! Majoritatea au fost. Petru a avut “soacra”, ceea ce ne face sa credem ca trebuie sa fi avut si o nevasta (asa cum scrie de fapt). Unii pun motivatia lepadarii lui Petru in faptul ca Domnul Isus i-a vindecat soacra …
S-ar putea ca NT sa aminteasca de cei doi si ca o contrapondere cu un alt cuplu familial de la care n-avem prea mult de invatat: Anania si Safira. S-ar putea ca Priscilla si Acuila sa ne fie dati ca un exemplu bun in contrast cu exemplul rau pe care l-au dat ceilalti doi!
Oricum, intr-o lume plina de atatea exemple rele despre viata de familie este necesar sa ne uitam mai atent la o familie de la care putem invata ce este bun.
Iata doar cateva lucruri pe care le-am invatat eu de la ei:
Continuare in pagina anexa
04.11.2008
Responsabilitati in casnicie - de Michael Pearl
NU VA ANGRENATI IN OCUPATII CARE VA IMPIEDICA SA FITI NISTE TATI BUNI. Planificati-va in asa fel indeletnicirile, incat sa va puteti indeplini cu maximum de randament rolul de tata. Tatii care sunt preocupati de succesul lor in afaceri vor fvi niste tati rai. Ce folos veti avea daca veti castiga intraga lume, dar veti pierde sufletul copilului vostru? Unii impatimiti ai muncii vor spune ca fac aceasta pentru copii ca sa le dea siguranta, o buna educatie, etc. Cum se face totusi ca odraslele tatiilor care muncesc din greu, care sunt absenti de acasa, nu apreciaza deloc sacrificiul lor, ba chiar arata dispret si desconsiderare fata de succesul parintilor lor. Motivul este ca acesti copii nu pot fi trasi pe sfoara. Ei percep absenta tatalui lor ca pe o lipsa deinteres fata de ei. In ochii lor, cariera tatalui are motivatii egoiste. Vad ca tatal lor isi gaseste mai multa satisfactie in seriviciul lui decat in prezenta lor. Indiferent daca acest lucru este adevarat sau nu, rezultatele sunt aceleasi. Succesul in afaceri e totdeauna trecator. Copii sunt eterni. Educatia de care are nevoie copilul vostru nu poate fi castigata la facultate. Ea este castigata de tata in multele ore petrecute cu copii, facand impreuna tot felul de lucruri.
Continuare in pagina anexa
Abonați-vă la:
Postări (Atom)