Legamantul casniciei - Pastor LUIGI MITOI

Clic pe imagine!

Viata si familie noua - Rev.Dr.LAZAR GOG

Clic pe imagine!

Viata familiala a lui Moise - ALIN MIHAESCU

Clic pe imagine pentru vizionare!

Privilegiile si råspunderile pårintilor credinciosi - de Serban Constatinescu

Mi se pare de folos sa fie dezbatute, pe scurt, probleme pe care le ridica cresterea copiilor în familiile crestine. Ce important este ca parintii sa priveasca cu toata seriozitatea îndemnul dat de Scriptura de a creste copiii “în mustrarea si învâtatura Domnului” (Efeseni 6:4).

Este posibil, ca, sub presiunea lumii care ne înconjoara, o asemenea preocupare sa para unora – depasita, nepractica; si, totusi, cât de important este sâ aducem suflete la Christos, dintr-o lume plina de pacat si de mecredinta !. Am dori ca dezbaterea propusa sa stimuleze exercitiile spirituale ale parintilor credinciosi, în preocuparea lor sustinuta de a aduce copiii dåruti lor de Dumnezeu, la cunostinta personalå a Domnului Isus ca Mântuitor si Domn, ca Model vrednic de urmat si de pretuit. Desigur, este o încercare umilå, pe care o încredintåm Celui ce este sursa oricarei binecuvântari.

Calitatea de parinti este, poate, cel mai ìnsemnat rol pe care îl poate detine un cuplu casatorit, binecuvântat de Domnul cu copii. Parintii trebuie så faca din casa familiala un loc în care copiii învata ascultarea, stima, respectful, consideratia, smerenia, harnicia.

In calitate de tata si mama - ca painti- trebuie sa promoveze centralitatea si proeminenta Domnului Isus Christos, gloria Lui perfecta, drepturile absolute ale Lui cu privire la tot ce se petrece ìn casa pårintilor crestini. Tatål este chemat sâ desfâsoare înaintea copiilor inima Tatålui ceresc: dragostea Lui nemårginitå si dreptul Lui de a fi ascultat în totul. In felul acesta, copilul poate ìntelege cum lucreazå Tatål ceresc cu copiii Såi. O asemenea întelegere poate face ca inima copilului så fie biruitå de iubure Tatålui ceresc si så rezulte în aducerea copiilor la Domnul Isus, prin întoarcerea la Dumnezeu.

A fi pårinte credincios este un privilegiu. La Psalmul 127:3 este scris: “Iatå, copiii sunt o mostenire de la Domnul. Rodul pântecelor sunt o råsplatå de la El.” Sunt binecuvântati cei care – prin lucrarea Duhului Sfânt- capåtå bucuria de a avea pe copiii lor, ca pe o mostenire vesnicå, prin calitatea de copii ai lui Dumnezeu, mostenitori ai cerului. Råsplata de la Domnul prin copiii credinciosi se referå la bucuriile unei pârtåsii sfinte de familie si la continuitatea armoniei dintre generatii în familia credintei

Asa cum Isaac n-a fost dåruit prin hazard lui Avraam ci a fost o prefigurarea a “semintei lui Avraam (care era Christos) (Galateni 3:16), tot asa. în famila crestinului, niciun copil nu vine întâmplåtor

A fi pårinte credincios însemneazå si o råspundere. Parintii credinciosi trebuie så-L arate necurmat în vietile lor pe Dumnezeu, prin vorbirea lor, “plinå de har, dreaså cu sare”, prin purtarea lor sfånta si evlavioaså “asteptând si gråbind venirea Domnului”, printr-o viatå de relatii care Il onoreazå pe Dumnezeu, prin aråtarea constantå si evidentå a dragostei fråtesti.

Copiii vin în familiile crestine potrivit cu planul lui Dumnezeu, plan potrivit cåruia “toate lucrurile lucreazå împreunå spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”. Rapunderea credinciosilor, inclusive a pårintilor crestini, esta ca, iubind pe Dumnezeu sâ-si facå copiii sensibili la dragostea Lui, ca så se lase cuceriti de aceastå Dragoste

Sursa : He is able

Casatoria si viata de familie - MINA IANOVICI

Casatoria si viata de familie - Mina Ianovici
Asculta mai multe audio Diverse

Bărbaţii, o specie pe cale de dispariţie 3 - Dr.PAUL NEGRUT

Pentru mulţi bărbaţi, punctul de la care începe căderea este neascultarea de Dumnezeu. Aşa s-a întâmplat cu Samson în vremea Judecătorilor. Îl vedem aici pe Samson, omul care a avut cele mai mari şanse, omeneşte vorbind, să fie bărbat. Dacă nu sunteţi familiarizaţi cu textul biblic, am să vă dau câteva date istorice despre Samson. A fost un copil de excepţie, care s-a născut ca urmare a unei intervenţii supranaturale a lui Dumnezeu în viaţa părinţilor lui. Un înger al lui Dumnezeu le-a vestit părinţilor naşterea unui băiat. Părinţii lui Samson, Manoah şi soţia sa, au fost oameni excepţionali, echilibraţi şi evlavioşi. Îngerul i-a cerut mamei lui Samson să fie pe deplin consacrată lui Dumnezeu în toată perioada sarcinii. I-a spus să trăiască predată lui Dumnezeu şi pusă deoparte pentru Dumnezeu în toată perioada celor nouă luni. Samson a avut o mamă sfântă, nu una nevrotică sau beţivă. Samson n-a avut o mamă isterică sau nervoasă, care să trântească, să lovească, să nu poată dormi noaptea, să se certe cu soţul, o mamă care să fie într-o agitaţie continuă şi astfel să agite fătul. Solomon s-a născut şi a crescut într-un mediu special. A crescut într-o atmosferă de cer. Mai mult decât atât, a fost supradotat.

Este cunoscut faptul că toţi spunem despre copiii noştri că sunt cei mai frumoşi şi cei mai deştepţi. Aşa ne stă bine ca părinţi. Dar Samson a fost realmente supradotat, iar Dumnezeu l-a ales să fie conducătorul unui popor întreg. Menirea lui a fost să reîntoarcă poporul de la păcat la ascultare de Dumnezeu. Aşadar, Samson se naşte, creşte şi ajunge la vârsta la care devine independent. Este pe picioarele lui, cum am zice noi. Satan se uită însă la modul în care se profilează băiatul acesta şi spune: „Voi ţine un popor întreg în robie dacă reuşesc să pun mâna pe el.” În acelaşi fel, Satan vrea să pună mâna şi pe tine. Momeala lui poate lua forma unor comentarii de felul acesta: „Dacă nu tragi un fum de ţigară, îţi miroase gura a lapte! Eşti încă ţânc, eşti gâgă.” Imaginaţi-vă ce înseamnă să-i spui unui băiat de la 10 ani în sus că este gâgă. Nici dacă l-ai lovi cu măciuca în cap nu l-ar durea mai tare. La vârsta aceasta el vrea să pară deja bărbat, aşa că ia ţigara ca să-şi dovedească bărbăţia. Uită-te la el după câţiva ani de zile. A devenit rob. Are plămânii găunoşi, miroase urât, dinţii şi degetele i s-au îngălbenit. Dacă înainte avea şanse să devină bărbat, acum este o epavă.

Continuare in pagina ANEXA

Bărbaţii, o specie pe cale de dispariţie 2 - Dr.PAUL NEGRUT

Familia este legământul pe viaţă între un singur bărbat şi o singură femeie de a trăi împreună ca soţ şi soţie. Acest lucru trebuie subliniat cu toată claritatea: Căsătoria este un legământ pe viaţă. În creaţie, Dumnezeu a lăsat lucrurile cât se poate de clare. A creat bărbat şi a creat femeie; un singur bărbat şi o singură femeie. Dumnezeu nu i-a adus Evei mai mulţi bărbaţi şi Dumnezeu nu i-a adus lui Adam mai multe femei. Un singur bărbat şi o singură femeie. Vă rog să reţineţi: Dumnezeu n-a întemeiat prima familie din doi bărbaţi şi nici din două femei. Un singur bărbat şi o singură femeie au fost destinaţi unul altuia pentru toată viaţa.

În cartea Geneza urmează descoperirea planului glorios al lui Dumnezeu. De ce l-a creat Dumnezeu pe om? Care este planul glorios al lui Dumnezeu? Răspunsul îl găsim în capitolul 1, versetele 26 şi 28. „Apoi Dumnezeu a zis: «Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.»” Iar în versetul 28 citim: „Dumnezeu i-a binecuvântat şi le-a zis: «Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.»” Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său şi apoi Dumnezeu l-a aşezat pe pământ cu o misiune glorioasă.

Continuare in pagina ANEXA

Bărbaţii, o specie pe cale de dispariţie 1 - Dr.PAUL NEGRUT

În cartea Judecători, capitolul 16, Cuvântul lui Dumnezeu prezintă un mesaj care este adresat în special bărbaţilor.

Samson a plecat la Gaza. Acolo a văzut o curvă şi a intrat la ea. S-a spus oamenilor din Gaza: „Samson a venit aici.” Şi l-au înconjurat şi au pândit toată noaptea la poarta cetăţii. Au stat liniştiţi toată noaptea şi au zis: „Când se va lumina de ziuă îl vom omorî”. Samson a rămas culcat până la miezul nopţii. Pe la miezul nopţii s-a sculat şi a apucat porţile cetăţii cu amândoi stâlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri şi le-a dus pe vârful muntelui din faţa Hebronului. După aceea a iubit o femeie în Valea Sorec. Ea se numea Dalila. Domnitorii filistenilor s-au suit la ea şi i-au zis: „Înduplecă-l şi află de unde-i vine puterea lui cea mare şi cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm şi să-l slăbim şi-ţi vom da fiecare câte o mie o sută de sicli de argint.” Dalila i-a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde îţi vine puterea ta cea mare şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit?” Samson i-a zis: „Dacă aş fi legat cu şapte funii noi, care să nu fie uscate încă, aş slăbi şi aş fi ca oricare alt om.” Domnitorii filistenilor au adus Dalilei şapte funii noi, neuscate încă. Şi ea l-a legat cu funiile acestea. Iar nişte oameni stăteau la pândă la ea, într-o odaie. Ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el a rupt funiile cum se rupe o aţă de câlţi când se atinge de foc. Şi astfel n-au ştiut de unde-i venea puterea. Dalila i-a zis lui Samson: „Vezi, ţi-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat!” El i-a zis: „Dacă aş fi legat cu funii noi, care să nu fi fost întrebuinţate niciodată, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.” Dalila a luat nişte funii noi şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Iar nişte oameni stăteau la pândă într-o odaie. Şi el a rupt funiile de la braţe ca pe o aţă. Dalila i-a zis lui Samson: „Până acum, ţi-ai bătut joc de mine şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi, cu ce trebuie să fii legat?” El i-a zis: „N-ai decât să împleteşti cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala ţesăturii.” Şi ea le-a pironit cu un cui de lemn în pământ. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a smuls cuiul de lemn din pământ cu urzeală cu tot. Ea i-a zis: „Cum poţi spune: «Te iubesc», când inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare.” Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte, şi-a deschis toată inima faţă de ea şi i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca oricare alt om.” Dalila, văzând că-şi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor şi a pus să le spună: „Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui.” Şi domnitorii filistenilor s-au suit la ea şi au adus argintul în mâini. Ea l-a adormit pe genunchii ei. Şi chemând un om, a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson şi a început astfel să slăbească. El şi-a pierdut puterea. Atunci ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn, şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura.” Nu ştia că Domnul Se depărtase de el. Filistenii l-au apucat şi i-au scos ochii, l-au pogorât la Gaza şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă. El învârtea la râşniţă în temniţă (Judecători 16:1-21).

Continuare in pagina ANEXA

Formarea personalitatii in familie - Sesiunea III - Pastor PETRU MIHENT

Formarea personalitatii in familie - Sesiunea II - Pastor Petru Mihent

Formarea personalitatii in familie - Sesiunea I - Pastor Petru Mihent

Barbatilor, iubiti-va nevestele - de Pastor PAUL WASHER

Nu conteaza daca ea este o persoana buna sau foarte dificila. Asta nu conteaza deloc, ci faptul ca Dumnezeu ti-a incredintat o fiica de-a Lui… Si nici o scuza egoista n-o sa inlature faptul ca El ti-a incredintat o fiica, in mod suveran ti-a oferit o fiica de-a Lui!.
Si se asteapta sa faci exact ceea ce iti porunceste, anume sa-ti sacrifici viata pentru ea.

Dar iata ce vreau sa intelegi…Stiti, intalnirile acelea unde se incearca gasirea unui partener care sa fie compatibil? Eu va spun ca nu reflecta voia lui Dumnezeu.

Pentru ca, in mare, voia lui Dumnezeu nu este sa gasesti un partener compatibil. Acum te simti mai bine cand te gandesti la casnicia ta, nu? Ai sa spui “Uau, asta da descoperire!”. Cand tot timpul ai crezut ca asta e important.

Nu! Nu asta este voia lui Dumnezeu.

Continuare in pagina anexa

Preocuparea pentru cei nemantuiti din familia noastra - de Pastor GHITA STANCIU

Preocuparea pt cei nemantuiti din fam noastra - GHITA STANCIU.mp3 - Ghita Stanciu

Taţi care nu se schimbă

Ioan 2:14 " V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la inceput. V'am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne in voi, şi aţi biruit pe cel rău".
Să-L numim pe Dumnezeul etern, infinit si neschimbat din Cer Tatăl nostru este un imens privilegiu. Statornicia Sa aduce un sentiment de siguranta peste familia Lui. Niciodată nu trebuie să ne indoim că principiile sau standardele lui Dumnezeu se vor schimba.
Ceea ce era rău acum o mie de ani rămâne rău şi astăzi. Adevărul de ieri este şi adevărul de astăzi. El nu se ajustează după influenţele exterioare. El nu se conduce după nişte capricii exterioare. Asupra lui Dumnezeu si asupra Cuvântului Său timpul nu lasă nici o urmă. El a fost, este şi va fi un Tată care nu se schimbă. (Maleahi 3:6)
Un tată muritor nu poate spera să ajungă la acest nivel de "neschimbare". Gândirea sa are nevoie, ocazional, de ajustăriş uneori nu este consecvent. Timpul işi pune amprenta asupra lui, ii schimbă culoarea părului, ii incetineşte pasul, ii modifică fruntea: din netedă în brăzdată de riduri. Programul şi responsabilităţile de familie se schimbă. Poate chiar să devină din tată bunic.
Toate aceste transformări sunt previzibile pentru taţii pământeşti. Ceva insă n-ar trebui să se schimbe.
Devotamentul faţă de Dumnezeu. Omul inţelept işi construieşte casa pe stâncă. De ce ? Pentru că stânca nu se mişcă uşor. Intr-o lume agitată, haotică, un tată inţelept aduce siguranţa in familia lui, ancorându-se ferm pe Stâncă. Pentru a primi călăuzire in slujba de părinte, un tată creştin studiază Cartea Sfântă mai mult decât celelalte cărţi. Atunci când apar problemele, el e gata să folosească uşa rugăciunii şi apoi linia telefonică. Această ordine a lucrurilor nu se schimbă.
Loialitate faţă de biserică. Un tată care doreşte să formeze o familie stabilă, nu va incerca acest lucru in afara bisericii. El lucrează impreună cu biserica şi o apără cu zel. Copiii lui nu intreabă: "Mergem la rugăciune?" Ei ştiu deja acest lucru. Atunci când biserica abordează o problemă curentă, copiii lui se aşteaptă la susţinere din partea sa. Înfăţişarea, limbajul, maşina, afacerea lui -toate acestea sunt dovezi ale faptului că biserica ii este dragă. Când biserica ii atinge şi pe copiii lui, legaturile pot fi incordate, dar loialitatea rămâne de fiecare dată.
Convingere personală. Fiecare tată evlavios trebuie să fie ancorat in convingeri puternice. Inconsecvenţa destramă familia. Convingerile părinţilor nu trebuie să expire, numai dacă nu e vorba cumva de slăbiciune spirituală sau idealism nerealist. Convingerile pe care un tată si le-a format atunci când fiul lui cel mai mare avea cinci ani nu trebuie să se schimbe atunci când fiul ajunge la vârsta adolescenţei. Regulile familiei se aplică acasă şi departe de casă, indiferent de vizitatori. Ferice de copilul -frustrat sau supus- care poate spune : "Ştiu ce va zice tata". Un tată care taie cablurile convingerilor sub anumite presiuni ale familiei sau ale capriciilor ii pune pe toţi, spiritual vorbind, pe o mare involburată.
Dragostea faţă de familie. La lucru sau la masă, pe drum sau in pat, impreună cu familia sau departe de ea, odihnit sau sub presiune, dragostea tatălui este constantă. Afacerile sau serviciul nu il acaparează atât de mult, incât să nu mai aibă timp să sufle peste un deteţel zgâriat. Copiii lui nu se vor intreba niciodată dacă işi iubeste maşina mai mult decât pe ei. Ei ii simt nerăbdarea de a-i vedea invăţând, doinţa de a le răspunde la intrebări şi preocuparea pentru sufletele lor. Şi dacă văd că dragostea lui se schimbă, e doar pentru că devine mai profundă.
Când tata este constant, celelalte schimbări contează mai puţin. Un tată creştin care nu fluctuează in funcţie de schimbările vieţii este cel mai mare dar oferit familiei lui.
De Keith Kreider, din Revista creştină :"Sămânţa Adevărului" -luna martie 2009.

Sursa : Depozitarul lui Dumnezeu

Cine a fost mama Evei? - Pastor FLORIN IANOVICI

„Si omul a zis:
„Iata, în sfârsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi femeie*, pentru ca a fost luata din om**.” Genesa 2:23
1. Eva - visul lui Adam
Undeva în gradina Edenului statea un om si suspina. Primul om, Adam avea din când în când momente demelancolie. O stare de apasare pe care nu o putea descrie.
Animalele veneau si plecau perechi. Lucrând pentru Dumnezeu, a observat ceva. Ca pentru el nu s-a gasit cineva cu care sa faca pereche. Si în inima s-a nascut un dor, o asteptare, o dorinta de a avea pe cineva lânga el. Era atât de frumoscând umbla cu Dumnezeu, dar El nu era întotdeauna acolo, în Gradina.
Singuratatea este dureroasa. Avem nevoie sa împartasim visele noastre cu cineva pe care sa îl iubim. Cineva lânga care sa stam si sa îmbatrânim frumos. Lipsa perechii noastre naste un gol dureros, o singuratate apasatoare. Si privim spre cer!
Se poate face ceva, Doamne? Dumnezeu din cer a privit si a zis: „Nu este bine ca omul sa fie singur”. Am sa fac … ceva în aceasta privinta! Din dorul lui Adam s-a nascut Eva, pe care a adus-o la Adam. Framântarea dureroasa a lui Adam a primit un raspuns: Eva!
Eva s-a nascut în procesul împletirii dorului cu nevoia unei iubiri împartasite în inima lui Adam.
Iubitii Domnului, sotia îsi gaseste sensul si locul în iubirea sotului. Iubirea sotului o completeaza, o face sa înfloreasca, sa devina generoasa, iertatoare. Dumnezeu „a adus-o” la tine pe sotia ta. În iubire, Eva s-a simtit unica. O declaratie de dragoste de o frumusete inegalabila a tâsnit din inima si de pe buzele lui Adam. Neînvatata din carti, simpla, naturala. Iata „în sfârsit aceea…” Totul este la vedere! Vorbele noastre pot fi meste- sugite. Pot suna frumos, dar nu însala pe cea de lânga noi.
Continuare in pagina anexa

Acuila si Priscila - o familie model

Texte: Fapte 18:1-3, 18-26; Rom. 16:3-5; 1 Cor. 16:19; 2 Tim. 4:19.

Numele soţului înseamnă “vultur”, iar numele soţiei se poate traduce prin “bătrînica” , “mica doamnă în vîrstă”. Acuila este un evreu din Pont, purtător de nume roman. Soţia lui este purtătoarea unui nume grecesc, poate o prozelită prin căsătoria cu soţul ei creştin. De ce se aminteşte peste tot depsre Priscila, atunci cînd este vorba despre Acuila?

Toate pasajele amintesc despre amîndoi. Este un lucru semnificativ, într-o vreme în care NT aminteşte de obicei numai bărbatul. Faptul acesta nu înseamnă că ceilalţi oameni pe care i-a întîlnit Pavel n-au fost căsătoriţi! Dimptrivă! Majoritatea au fost. Petru a avut “soacră”, ceea ce ne face să credem că trebuie să fi avut şi o nevastă (aşa cum scrie de fapt). Unii pun motivaţia lepădării lui Petru în faptul că Domnul Isus i-a vindecat soacra …

S-ar putea ca NT să amintească de cei doi şi ca o contrapondere cu un alt cuplu familial de la care n-avem prea mult de învăţat: Anania şi Safira. S-ar putea ca Priscila şi Acuila să ne fie daţi ca un exemplu bun în contrast cu exemplul rău pe care l-au dat ceilalţi doi!
Oricum, într-o lume plină de atîtea exemple rele despre viaţa de familie este necesar să ne uităm mai atent la o familie de la care putem învăţa ce este bun.

Continuare in pagina anexa

Un copil e un dar ceresc...

“UN COPIL E UN DAR CERESC PENTRU OAMENI MEREU CÎT EXISTĂ PE PĂMÎNT COPII NE IUBEŞTE DUMNEZEU”
În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politeţea, cinstea, sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudini, ordinea, cumpătarea, grija faţă de lucrurile încredinţate. În realizarea acestor sarcini, modelul parental ajută cel mai mult; părintele este un exemplu pentru copil. Părinţii le spun copiilor ce e bine şi ce e rău, ce e drept şi ce e nedrept, ce e frumos şi ce e urît în comportamente. „Cei 7 ani de-acasă”, se învaţă acasă.
Comunicarea este o piatră de bază pe care se clădesc toate celelalte activităţi şi ea trebuie să ocupe primul loc pe lista noastră de priorităţi. Trebuie să învăţăm cum să comunicăm. Comunicarea într-o familie este ceea ce este sîngele pentru viaţă. Fără sînge nu există viaţă. Fără comunicare, familia este lipsită de viaţă.
Nu suntem încă “experţi” în comunicare, suntem într-un proces de desăvîrşire şi a acestui domeniu, e o artă ce necesită timp ca să fie bine însuşită, şi unora o să ne ia o viaţă întreagă. Însă am realizat că, Specialistul Nr.1 în comunicare este Dumnezeu. De la început şi pînă “dincolo” comunică: adevăruri- El fiind Adevărul; legi – El fiind împlinirea Legii; învăţături- El fiind Învăţătorul; lucruri ce au fost, ce sunt şi care vor veni – El fiind Acelaşi ieri, azi şi în veci. Tot de la El am învăţat că, comunicarea nu înseamnă doar vorbe, cuvinte. El a zis şi s-a făcut; a vorbit şi a dat viaţă Cuvîntului. Specialişti secunzi în domeniu, susţin că doar 8% din ce comunicăm sunt cuvintele (literele), partea nonverbală, însemnînd gesturi, expresia feţei, mimică, vestimentaţie, poziţie a corpului ocupă - 34%, trebuie o concordanţă totală, iar procentajul cel mai mare i se alocă comunicării paraverbale – tembrul, tonul, intonaţia vocii (aici atragem cel mai puţin atenţia) – 58%. De cele mai multe ori strigăm, ţipăm, urlăm şi întrebăm: “ce, n-am vorbit clar?”. Cît de des una spunem şi alta avem în vedere. De exemplu: cuvintele “aşa este”, pot însemna “sunt în totalitate de acord cu tine” sau “termină odată”. “Mersi de ajutor” poate însemna “sunt încîntată” sau “cum ai putut să faci aşa ceva?”
Cuvintele au multă putere: pot demola şi pot zidi. „Limba e un mădular mic, dar mare pădure aprinde”(Iac.3:5).
Cît de înţelept e să cerem ajutorul Specialistului!
Asemenea lui David să ne rugăm: „Doamne, pune strajă gurii mele”. Ajută-mă, să vorbesc doar cu psalmi şi cu cîntări de laudă. Cuvinte de laudă şi mulţumire să-mi clocotească mereu în gură.”

Sursa : Sotii Bragaru

Realitati si reguli in viata de familie - Daniel Branzai

Proverbe 15

Introducere: Au fost vremuri cind copiii lui Dumnezeu isi faceau ssoala in cartea proverbelor lui Solomon. “Programa aceasta scolara” nu s-a demodat. Exista insa multa ingimfare in oameni si cartea Proverbelor a ramas nefolosita (Prov. 15:12). Totusi, aceasta este cartea care ne poate da si astazi cea mai pura si mai inalta intelepciune (Prov. 15:33).Ne oprim astazi la capitolul 15, incercind sa desprindem citeva principii despre viata de familie.

(I.) Regula rezonantei. 15:1
Aceiasi realitate o gasim descrisa si in Prov. 27:19.
Stiind aceasta regula, trebuie sa avem mare grija la ce aducem in viata de casnicie. Ni se va raspunde cu aceiasi masura.
- Problema limbajului folosit. 15:2, 4, 7, 14, 23, 26, 28
- Problema nervilor. 15:1, 13, 18, 21, 30.

(II.) Prioritatea lucrurilor spirituale. 15:13
Care sint lucrurile care aduc fericirea in familie. Unii se grabesc sa adune lucruri materiale, dar sint atitia oameni nefericiti in aceste palate care seamana mai mult cu niste uriase depozite decit cu adevarate camine!
Solomon ne spune ca este mai important “cine esti” decit “ce ai”, atunci cind iti cintaresti sansele de fericire. Prov. 15: 6, 15-17, 25, 27.

(III.) Regula responsabilitatii. 15:3
Casnicia este sub directa supraveghere a Domnului. El stie sa evalueze felul in care ne facem datoria de soti. Da, exista o astfel de “datorie de sot”. Casnicia nu este numai privilegii, ci si responsabilitati. Este bine sa stim ca Dumnezeu uneste este Cel ce doi oameni in casatorie si fiecare va raspunde inaintea Lui de felul in care si-a facut datoria. Neascultarea unuia nu-l va indreptati pe celalalt in ziua judecatii (Prov. 15:3). Dumnezeu ne poate refuza rugaciunile, oricit de maiestre ar fi ele, daca nu ne facem datoria de soti (Prov. 15:8-11, 29; 1 Petru 3:7).

Incheiere: Fratele Simion Cure obisnuia sa spuna: “Sfaturi putem da, dar minte nu!”.
O familie tinara are uneori tendinta sa creada ca se poate descurca si singura. Nu uitati insa ca Dumnezeu va dat binecuvintarea parintilor vostrii. Nu-i aruncati acum la gunoi. Aveti inca multa nevoie de ei in hotaririle vietii voastre. Cine asculta de parinti, este un om intelept care va scapa de multe necazuri. invatati din experienta lor ca sa nu invatati din greselile voastre. Ascultati ce spune Solomon: “Planurile nu izbutesc, cind lipseste o adunare care sa chibzuiasca, dar izbutesc cind sint multi sfetnici”. Toate aceste sfaturi, sint doar atit: “sfaturi”. Ramine la latitudinea voastra sa le primiti sau nu, sa fiti fericiti ascultind de ele sau sa suferiti consecintele unui duh impotrivitor: “Inima celor priceputi cauta stiinta, dar gura celor nesocotiti gaseste placerea in nebunie” (15:14) si “Urechea care ia aminte la invataturile care duc la viata, locuieste in mijlocul inteleptilor” (Prov. 15:31)

Sursa : Pas(i)unea pastorilor

Violenta in familie - Invitati Marciana Popescu si Edi Constantinescu

Clic pe imagine !

Căsătorire, Divorţ, Recăsătorire - 5 - Concluzii - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

Apostolul Pavel a fost chemat de Dumnezeu să ducă Evanghelia la Neamuri. În 1 Corinteni 7, Apostolul explică modul în care învăţătura biblică privitoare la căsătorie, divorţ şi recăsătorire trebuie predicată şi practicată între Neamuri. Faptul că această învăţătură a fost dată Bisericii din Corint este de asemenea important pentru vremea de astăzi când libertinajul şi imoralitatea sexuală caracteristice Corintului de atunci au devenit o trăsătură majoră a societăţii contemporane. Într-un asemenea context, apostolul Pavel introduce învăţătura biblică despre puritate morală (feciorie) şi despre abstinenţă sexuală totală a celor necăsătoriţi (celibatul) pentru a se dedica în totalitate lucrării Evangheliei. Dedicarea tuturor resurselor şi energiilor în lucrarea Domnului este o chemare divină care, prin puterea Duhului, îi ridică pe cei care o primesc deasupra dominaţiei instinctelor, poftelor şi ispitelor sexuale. Din perspectiva apostolului Pavel, celibatul nu este o resemnare, ci o chemare înaltă la slujire.

Continuare in pagina anexa

Căsătorire, Divorţ, Recăsătorire - 4 - Căsătoria fetelor fecioare şi a celor văduvi (7:25-40) - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

După ce enunţă principiul păstrării statutului marital al celui credincios (7:17-24), Pavel răspunde la întrebarea referitoare la căsătoria fetelor fecioare. Cu privire la fecioare Pavel nu are o învăţătură specifică lăsată de Domnul Isus, dar are o învăţătură primită de la Duhul Sfânt (vv. 25, 40), care este la fel de normativă pentru credincioşi.[1] Având în vedere „strâmtorarea de acum” (v. 26), adică vremurile grele şi necazurile din vremurile de pe urmă, credincioşii trebuie să-şi păstreze statutul marital: a) dacă este căsătorit să rămână credincios legământului de căsătorie (v. 27); b) dacă este necăsătorit să rămână aşa. Îndemnul lui Pavel pentru cei necăsătoriţi de a rămâne aşa nu are la bază ideea superiorităţii spirituale a fecioriei faţă de căsătorie, ci evitarea greutăţilor şi grijilor lumii acesteia (vv. 28-32) pentru a se putea dedica în totalitate lucrării Evangheliei (vv. 32-34).

Pentru a sublinia faptul că statutul de om căsătorit nu este inferior din punct de vedere spiritual celui de om necăsătorit, Pavel precizează că dacă o fată fecioară sau un bărbat necăsătorit doreşte să intre în legământul de căsătorie nu păcătuieşte (v. 36).

În versetul 39, Pavel răspunde la întrebarea privitoare la recăsătorirea celor văduvi. Trebuie remarcat faptul că Pavel începe prin a sublinia indisolubilitatea legământului de căsătorie: „O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul” (v. 39). Principiul biblic este că legământul de căsătorie este încheiat până la moarte. Numai moartea pune capăt acestei legături (Romani 7:1-3). Prin urmare, numai cel care este dezlegat prin moartea partenerului este liber să se recăsătorească. Intrarea într-o altă relaţie de căsătorie câtă vreme trăieşte partenerul este preacurvie.[2]

Dreptul biblic de recăsătorire după moartea partenerului este circumscris de expresia „numai în Domnul” (v. 39). Un credincios nu are din partea lui Dumnezeu dreptul de a încheia legământ de căsătorie cu un necredincios. Principiul acesta este enunţat de Pavel şi în 2 Corinteni 6:14: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi.”

--------------------------------------------------------------------------------
[1] J. Carl Laney, „No Divorce”, p. 45.

[2] J. Carl Laney, „No Divorce”, pp. 47, 48.

Sursa : Paul Negrut

Căsătorire, Divorţ, Recăsătorire - 3 - Căsătoria şi divorţul atunci când un partener este necredincios (7:12-16) - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

În acest paragraf apostolul Pavel explică responsabilitatea partenerului credincios în relaţia de căsătorie cu un necredincios.[1] Căsătoriile mixte la care se referă Pavel sunt cazurile în care într-o familie de necredincioşi unul dintre soţi se întoarce la Dumnezeu.[2] Pavel nu vorbeşte despre o căsătorie încheiată de un credincios cu un necredincios, pentru că acest lucru este interzis: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi” (2 Corinteni 6:14). Prin urmare, întrebarea corintenilor este dacă se schimbă datele problemei maritale atunci când, într-o familie de necredincioşi, unul dintre soţi se întoarce la Dumnezeu? În contextul societăţii păgâne din Corint, este îngăduit unui credincios să divorţeze de partenerul necredincios?

Continuare in pagina anexa

Casătorire, Divorţ, Recăsătorire - 2 - Căsătorie, divorţ şi recăsătorire între parteneri credincioşi (7:1-11) - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

În versetele 1-11, Pavel dă învăţătură cu privire la căsătorie şi divorţ după cum urmează:

a) În versetele 1, 7 şi 8, Pavel afirmă că în împrejurări speciale omul credincios poate considera celibatul ca mod de viaţă pentru că trupul lui este sub controlul Duhului Sfânt. Naşterea din nou transformă nu doar relaţia omului cu Dumnezeu şi cu semenii, ci şi relaţia cu propriul trup. Trupul devine Templul Duhului Sfânt şi, prin urmare, robia poftelor şi instinctelor caracteristice omului nemântuit este înlocuită de viaţa nouă sub legea Duhului de viaţă în Cristos. Acest aspect este deosebit de important pentru că este adresat credincioşilor care locuiau în oraşul renumit pentru ispitele şi păcatele sexuale. În contextul unei societăţi obsedate de sex, Pavel susţine că celibatul de dragul dedicării totale pentru lucrarea lui Dumnezeu (32, 34) este preferabil.[1] Credinciosul nu este robul instinctului sexual, ci dimpotrivă, odată devenit „Templul lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3:16), el este consacrat lucrării Evangheliei şi este rob ascultării de Cristos.[2] Antropologia şi pneumatologia lui Pavel reprezintă fundamentul teologic pe care se sprijină atât relaţia omului cu propriul său trup, cât şi relaţia de căsătorie. Omul mântuit este Templul Duhului Sfânt.

Continuare in pagina anexa

Căsătorire, Divorţ, Recăsătorire - 1 - Preliminarii - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

Încă din anul 2002 Consiliul Uniunii a abordat învăţătura biblică despre familie, divorţ şi recăsătorire. În urma acelor dezbateri, am publicat în Creştinul Azi 4/2002 (79) prima parte a unui studiu pe această temă cu titlul „Căsătorie, Divorţ, Recăsătorire”. Dacă precedentul studiu a avut în special un caracter teologic, în cel de faţă prezentăm partea a doua a acestui studiu care este pastoral şi acoperă învăţătura apostolului Pavel cu privire la această temă.[1]

Odată ce am stabilit cadrul teologic al acestei teme, este important să înţelegem cum se aplică în practica de fiecare zi învăţătura biblică. Chiar dacă ne despart douăzeci de secole de perioada apostolică, aşa cum afirmă Solomon, „nu este nimic nou sub soare.” (Eclesiastul 1:9). Prin urmare, aspectele maritale din zilele noastre cum ar fi căsătoria, divorţul şi recăsătorirea sunt în esenţă asemenea celor din secolul I, când Biserica din Corint a cerut Apostolului Pavel clarificări în legătură cu acest subiect.

Aşa cum reiese din afirmaţia „cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris” (1 Corinteni 7:1), reluată sub forma „cât despre” (1 Corinteni 7:25) şi „în ce priveşte” (1 Corinteni 8:1; 12:1; 16:1) în 1 Corinteni, apostolul răspunde la o serie de întrebări primite din partea credincioşilor din Corint. Întrebările cu privire la căsătorie, divorţ şi recăsătorire îşi găsesc răspunsul în capitolul 7 din 1 Corinteni.[2]

--------------------------------------------------------------------------------
[1] Pentru o mai bună înţelegere a acestui articol, se recomandă lecturarea articolului din 2002 cu privire la căsătorie, divorţ si recăsătorire.

[2] Perspectiva paulină asupra divorţului şi recăsătoririi este foarte clar prezentată de J. Carl Laney, „No Divorce & No Remariage” în Divorce and Remarriage: Four Christian Views, H. Wayne House, ed., IVP, Downers Grove, IL., 1990, pp. 40-51. Şi în acest articol şi în cel precedent sunt preluate câteva dintre argumentele lui J. Carl Laney.

Sursa : Paul Negrut

Despre divorţ 8 - Concluzii - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

Pe baza analizei textelor privitoare la căsătorie, divorţ şi recăsătorire din Geneza, Deuteronomul, Maleahi, Matei, Marcu şi Luca se pot face următoarele afirmaţii:

1. Planul originar al lui Dumnezeu stabileşte indisolubilitatea şi permanenţa căsătoriei până la moarte;

2. Dumnezeu nu porunceşte divorţul nicăieri în Scripturi;

3. Noul Testament precizează că divorţul în Vechiul Testament era o practică a oamenilor cu inima împietrită care au abandonat planul lui Dumnezeu cu privire la căsătorie;

4. Domnul Isus porunceşte ca bărbatul să nu-şi lase nevasta şi nici nevasta să nu se despartă de bărbat;

5. Divorţul este păcat şi Dumnezeu urăşte păcatul;

6. Recăsătorirea după divorţ înseamnă trăire în păcatul adulterului;

7. În conformitate cu teologia de sus, oamenii sunt chemaţi la ascultare de Dumnezeu şi sfinţire.

Sursa : Paul Negrut

Despre divorţ 7 - Recăsătorirea - Pastor PAUL NEGRUT

Majoritatea comentatorilor care acceptă ideea divorţului pentru orice fel de păcate sexuale susţin că textul din Matei 19 permite şi recăsătorirea. O analiză atentă a textului dovedeşte însă că lucrurile stau cu totul altfel.

A) Topica frazei în Matei 19:9. Expresia „afară de pricină de curvie” putea fi aşezată la început, la mijloc sau la sfârşitul frazei. Wenham şi Heth demonstrează că amplasarea expresiei „afară de pricină de porneia” în textul grecesc indică faptul că excepţia se aplică doar la cazurile de relaţii incestuoase, şi nicidecum la recăsătorire.[1]

B) Istoria interpretării textului. Părinţii Bisericii nu au aplicat excepţia de la interdicţia divorţului ca pe o permisiune de recăsătorire. Abia în secolul al XVI-lea Erasmus a introdus ideea că partea „inocentă” are dreptul să divorţeze şi să se recăsătorească.

C) Textul din Matei 5:32. Domnul Isus afirmă că oricine divorţează de nevasta sa îi dă acesteia prilej să preacurvească şi cine se căsătoreşte cu o femeie divorţată preacurveşte. Textul afirmă că recăsătorirea după divorţ este interzisă.

Contribuţia lui Marcu şi Luca. Ambii evanghelişti omit expresia din Matei 19, dar afirmă cât se poate de clar permanenţa şi indisolubilitatea căsătoriei (Marcu 10:1-12; Luca 16:18). De asemenea, intrarea într-o altă relaţie de căsătorie după divorţ înseamnă trăire în preacurvie (Luca 16:18).[2]

--------------------------------------------------------------------------------
[1] W. A. Heth şi G. J. Wenham, Jesus and Divorce, London, Hodder and Stoughton, 1984, pp. 113-116.

[2] Carl Laney, „No Divorce”, pp. 37-40.

Sursa : Paul Negrut

Despre divorţ 6 - Expresia „să nu descoperi goliciunea” - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

Expresia „să nu descoperi goliciunea” folosită frecvent în Leviticul 18 se referă la relaţii sexuale (Deuteronomul 22:30) şi la căsătorie (Leviticul 18:18). Harrison susţine că având în vedere interdicţia biblică, aceste relaţii, chiar dacă vor să se declare „căsătorie”, nu sunt acceptate de Scriptură ca fiind căsătorie adevărată.[1] Conform acestei abordări, în Matei 19 Domnul Isus afirmă că indisolubilitatea căsătoriei este valabilă pentru toate cazurile, cu excepţia căsătoriilor incestuoase, căsătorie care n-ar fi trebuit să fie încheiată cu niciun chip. Argumentele aduse de Karl Laney în favoarea acestei interpretări sunt următoarele:

Continuare in pagina anexa

Despre divorţ 5 - Sensul expresiei „afară de pricină de curvie” - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

În continuare, Domnul Isus Se dezice de învăţăturile şcolilor rabinice ale vremii şi afirmă că divorţul şi recăsătorirea înseamnă trăire în păcatul curviei. Isus afirmă că divorţul pronunţat de oameni nu anulează căsătoria instituită de Dumnezeu. Atât textul din Marcu 10:1-12, cât şi cel din Luca 16:18 afirmă clar că divorţul şi recăsătorirea înseamnă încălcarea planului lui Dumnezeu şi atrag după ele păcatul curviei. În contextul acestei dezbateri, Matei introduce expresia controversată „afară de pricină de (porneia) curvie” (Matei 19:9). Modul în care este definit cuvântul porneia determină înţelesul învăţăturii Domnului Isus cu privire la divorţ şi recăsătorire. Porneia este un concept general care poate avea mai multe sensuri în funcţie de context. Astfel, porneia se referă la tot felul de manifestări sexuale nelegitime cum ar fi prostituţia, infidelitate sexuală, perversiuni sexuale sau incest. Etimologic, porneia provine de la substantivul porne şi înseamnă „a vinde”. Ideea din spatele cuvântului este de a-şi vinde trupul. În cultura antică grecească porne era folosit pentru a descrie sclavele care erau folosite ca prostituate. În Noul Testament întâlnim cuvântul porneia în Matei 5:32 şi Matei 19:9.[1]

Continuare in pagina anexa

Despre divorţ 4 - Învăţătura Domnului Isus - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

Laney susţine că există două texte majore care consemnează învăţătura Domnului Isus în legătură cu divorţul: Matei 19:1-12 şi Marcu 10:1-12 (vezi şi Matei 5:31-32, Luca 16:18). Cu toate că ambele texte consemnează acelaşi eveniment, fiecare evanghelist are o contribuţie distinctă care trebuie analizată pentru a înţelege învăţătura Domnului cu privire la divorţ şi recăsătorire.[1]

A. Indisolubilitatea căsătoriei

Laney este de părere că învăţătura Domnului despre divorţ şi recăsătorire din Matei 19 şi Marcu 10 a fost dată în timpul ultimei Sale călătorii spre Ierusalim, cu ocazia sărbătorii Paştelui. În Perea, teritoriu guvernat de Irod Antipa, fariseii l-au abordat pe Domnul Isus cu întrebarea: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?” (Matei 19:3). Atât Matei, cât şi Marcu precizează că fariseii au vrut să-L ispitească. Este posibil ca fariseii să fi încercat să dovedească discrepanţa dintre învăţătura Domnului şi legea lui Moise aşa cum o interpretau ei, sau poate că au vrut să-L atragă pe Domnul într-un conflict politic cu Irod Antipa, care s-a căsătorit cu soţia fratelui său. Denunţarea acestei căsătorii incestuoase l-a costat viaţa pe Ioan Botezătorul doar cu un an mai devreme (Matei 14:4-12). Este cunoscut faptul că fariseii hotărâseră deja să-L omoare pe Isus (Matei 12:14; Marcu 3:6) şi probabil că acum căutau un prilej de a-L da pe Domnul Isus pe mâna lui Irod Antipa.[2]

Continuare in pagina anexa

Despre divorţ 3 - Divorţul din perspectiva cărţii Maleahi - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

În jurul anilor 432-431 î.Cr., Dumnezeu l-a ridicat pe profetul Maleahi pentru a denunţa degradarea spirituală a lui Iuda. Pe lângă păcatele ipocriziei şi lipsei de dărnicie, poporul s-a mai făcut vinovat şi de păcatul căsătoriei cu femei păgâne.[1]

A. Păcatul căsătoriei cu femei păgâne (Maleahi 2:10-12)

Maleahi denunţă încălcarea legământului mozaic care interzice căsătoria evreilor cu femei păgâne pentru a preîntâmpina idolatria (Exodul 34:14-16; Deuteronomul 7:1-4). Expresia „fiica unui dumnezeu străin” se referă la o femeie păgână care practică idolatria. Căsătoria cu o asemenea femeie, afirmă Maleahi, profanează legământul lui Dumnezeu cu Israel. Acest păcat profanează deopotrivă sanctuarul care a fost închinat Domnului şi poporul sfânt al lui Dumnezeu. Expresia „ce este închinat Domnului” din Maleahi 2:11 se referă la poporul ales al lui Dumnezeu (vezi şi Ieremia 2:3; Ezra 9:2). În capitolul 2:12 Maleahi anunţă judecata lui Dumnezeu peste cei care profanează legământul de căsătorie prin legături cu femei păgâne. Expresia „va nimici” se referă la pedeapsa cu moartea (Exodul 31:14). Universalitatea pedepsei divine este sugerată de faptul că nu vor scăpa de judecată nici măcar preoţii şi leviţii care slujesc la Templu.[2]

Continuare in pagina anexa

Despre divorţ 2 - Divorţul din perspectiva cărţii Deuteronomul - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

După căderea în păcat, omul a abandonat standardul lui Dumnezeu privind căsătoria ca legământ pe viaţă între un singur bărbat şi o singură femeie (Geneza 4:19). În vremea lui Moise evreii au ajuns să practice divorţul la fel ca popoarele păgâne din jurul lor. Dacă nu-i mai plăcea un anumit lucru la soţia lui, un evreu putea să divorţeze de ea pur şi simplu spunându-i în faţa unui martor: „Tu nu mai eşti soţia mea.” Soţia astfel abandonată nu avea altă soluţie decât să plece de acasă fără niciun fel de resurse materiale. Zestrea a oferit o anumită protecţie pentru femeile ameninţate cu divorţul (1 Împăraţi 9:16).[1]

Degradarea vieţii de familie a făcut necesar un sistem legislativ care să reglementeze în plan social consecinţele divorţului. Deuteronomul 24:1-4 este un exemplu biblic de asemenea legislaţie. Este important de subliniat faptul că acest text nu instituie sau acreditează divorţul, ci reglementează consecinţele unei practici existente. Mai precis, textul interzice recăsătorirea unui bărbat cu fosta lui soţie în cazul în care aceasta a mai fost căsătorită după ce primul soţ a divorţat de ea.[2]
Continuare in pagina anexa

Despre divorţ 1 - Planul lui Dumnezeu pentru căsătorie - Pastor Dr.PAUL NEGRUT

Încă din cartea Geneza (Geneza 2:24) Dumnezeu Îşi descoperă planul cu privire la căsătorie.[1] Acest plan este menţionat apoi de două ori de Domnul Isus în evanghelii (Matei 19:5; Marcu 10:7-8) şi o dată de apostolul Pavel (Efeseni 5:31). Afirmaţia „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup” (Geneza 2:24) nu aparţine lui Adam, ci lui Dumnezeu şi dovedeşte că familia îşi are originea în Dumnezeu. În dialogul cu fariseii prezentat în Matei 19, Domnul Isus stabileşte clar originea divină a familiei: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, şi a zis: «De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup»” (Matei 19:4-5).

Textul face trei afirmaţii esenţiale privitoare la întemeierea unei familii:

a) un act public de a lăsa familia părintească pentru a întemeia o nouă familie;

b) o legătură permanentă, a se lipi ca soţ şi soţie într-o relaţie pe viaţă;

c) relaţia intimă, un singur trup între soţ şi soţie.[2]

Continuare in pagina anexa

Ziua Mamelor - Pastor BENIAMIN COCAR

Clic pe imagine !

Mame Si Femei in Planul Lui Dumnezeu - Pastor LUIGI MITOI

Clic pe imagine !

Cum Sa Fii O Mama Deosebita - Pastor SAMUEL TUTAC

Clic pe imagine !

Mama Fiilor Lui Zebedei - Pastor LEVI MARIAN

Clic pe imagine !

Dragostea Mamei - Pastor LEVI MARIAN

Clic pe imagine !

Despre mame - Pastor PAUL NEGRUT

Clic pe imagine !

Domnul Isus Si Mamele Crestine - Pastor VIOREL IUGA

Clic pe imagine !

Rolul Mamei in Cresterea Copiilor - Pastor NELU BRIE

Clic pe imagine !

Sa Se Bucure Tatal Tau Si Mama Ta - Pastor LEVI MARIAN

Clic pe imagine !

Cinsteste pe mama ta - Pastor CRISTI CHIRILA

Clic pe imagine !

Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta - Pastor NELU BRIE

Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta - Nelu Brie.mp3 -

Nivele de comunicare în viata de familie - Pastor LUIGI MITOI

Căsătoria este unul dintre marile vise ale oricărui muritor. Pe această fundatie se clădesc sperantele vietii, în acest film imaginar sunt înlăntuite cu grijă toate asteptările unei inimi de om. Nu doar Adam a avut nevoie de un partener pentru viată, în ciuda tuturor celorlalte conditii de viată împlinite din abundentă. Omul are nevoie să iubească si să fie iubit, are nevoie să comunice cu cineva de încredere, are nevoie să-si propună obiective îndrăznete si mai apoi să lupte pentru a le împlini împreună. Viata de familie este cea mai frumoasă realitate pentru un muritor, este locul cel mai sigur, este relatia cea mai profundă. Căsătoria este asemenea unei constructii la care doi parteneri lucrează restul vietii. Mai întâi se pune fundatia, se ridică clădirea, se finisează, apoi se decorează si restul vietii se mai schimbă câte un robinet sau un tablou. În general, căsătoria trece prin trei faze: încântarea, revenirea la realitate si maturizarea.

Încântarea este timpul lunii de miere, unde asteptările sunt absolute, chiar ireale, fiecare crezând despre partenerul său că este persoana perfectă. Această perioadă ideală este caracterizată de optimism, entuziasm, sperantă, bucurie si visele sunt la ele acasă. Această perioadă este comparată cu starea de copilărie a căsătoriei.

Revenirea la realitate poate fi determinată de o ceartă sau de o dezamăgire puternică. În această fază, încrederea că esti lângă partenerul potrivit este puternic zguduită si multe cupluri se despart în acest timp. Această perioadă este caracterizată de dezamăgire, neîncredere, suspiciune, reprosuri, conflicte, răcirea sentimentelor. Din nefericire, foarte multe familii rămân pentru restul vietii la acest nivel de adversitate, un mod de viată plin de frustrări. Această perioadă este comparată cu starea de adolescentă a căsătoriei.

Maturizarea este perioada de viată în care cei doi soti lucrează împreună pentru a aduce lumea ideală în lumea real si comunicarea este fundamentală în această perioadă.

Este stiut faptul că există cel putin patru nivele de comunicare în viata de familie.

Primul nivel al comunicării este cel al cliseelor. Acest tip de comunicare nu implică emotiile si poate fi purtat aproape cu oricine - ,,Este o zi frumoasă afară". Această afirmatie nu obligă la răspuns si nu este comunicarea de care are nevoie relatia de familie.

Cel de-al doilea nivel de comunicare este cel al formulării datelor - ,,Am citit despre reforma taxelor făcută de guvern". Desi această afirmatie poate primi un răspuns, este un nivel al comunicării fără riscuri, fără implicare personală.

Al treilea nivel de comunicare este împrătătirea ideilor si rationamentelor. Aici discutia devine personală si fiecare îsi spune punctul de vedere cu privire la subiectul aflat în discutie.

Ultimul nivel de comunicare este cel al împărtăsirii gândurilor si sentimentelor. Acest fel de comunicare presupune o relatie de mare încredere si nu este ideal să fie folosit în mod obisnuit decât în cadrul relatiei de familie. În această fază a comunicării se dezvoltă sinceritatea, încrederea si se întăreste relatia de cuplu. Viata de familie presupune mult investitie din partea celor doi, multă muncă, bunătate, dragoste si iertare. O astfel de familie este puternică si va rezista la toate presiunile si vijeliile vietii.

Valorile si prioritatile familiei - Pastor LUIGI MITOI

Dumnezeu a organizat viaţa şi societatea umană în jurul familiei. Scopul Creatorului a fost fericirea omului, perpetuarea speciei umane, părtăşia cu Sine, administrarea Edenului... Duşmanul lui Dumnezeu şi al omului a încercat sistematic să distrugă planul Creatorului. Mai întâi a reuşit să întrerupă părtăşia omului cu Dumnezeu prin faptul că l-a instigat pe om să păcătuiască împotriva divinităţii. Fiind scos din grădină, omul a pierdut nu doar părtăşia cu Stăpânul, dar şi onoarea să administreze Edenul. În felul acesta, omul şi-a pierdut pacea, bucuria, binecuvântarea şi fericirea prezenţei divine din grădină. Singurul obiectiv rămas omului a fost perpetuarea speciei, lucru care s-a întâmplat în fiecare generaţie.

Imperiile care au condus lumea s-au schimbat de la o perioadă istorică la alta, cultura, tradiţiile şi obiceiurile oamenilor au evoluat, filosofia de viaţă a pendulat de la religie la ateism şi de la socialism la capitalism. Singurul lucru care nu s-a schimbat a fost familia, locul perpetuării speciei umane, un soţ pentru o soţie şi părinţi pentru copii. Această ultimă fortăreaţă instituită de Creator este astăzi asediată puternic de Diavolul, duşmanul lui Dumnezeu şi al omului. Interesul pentru viaţa de familie, căsătorie, fidelitatea partenerilor, naşterea şi educaţia copiilor sunt în declin. Foarte mulţi tineri au relaţii intime înainte de căsătorie, iar o mare parte dintre cei căsătoriţi ajung la divorţ. Foarte mulţi oameni trăiesc în concubinaj şi mai mult de jumătate dintre copii cresc cu un singur părinte. Căsătoriile unisex, scăderea dramatică a natalităţii, ne obligă să acceptăm că familia a intrat într-o nouă eră, o eră din care se pare că nu va mai ieşi.

Deşi în secolul trecut populaţia planetei a crescut de cinci ori, natalitatea a scăzut îngrijorător, mai ales în ţările occidentale şi în familiile bogate. Creşterea numărului populaţiei nu se datorează atât de mult natalităţii, adică faptului că s-au născut mai mulţi copii, ci datorită nemortalităţii, adică scăderii numărului oamenilor care mor. Peste 70 de ţări au înregistrat declinul natalităţii. În Rusia în ultimii 50 de ani natalitatea a scăzut cu 50%, adică în fiecare an se nasc cu 700.000 mai puţini copii. Scăderea natalităţii are efecte dramatice asupra echilibrului vieţii pe planetă. De unde vor exista pensii, asigurări medicale şi medicamente pentru bătrâni, dacă scade numărul copiilor? Privind obiectiv şi competent în istorie, constatăm că economia a crescut odată cu natalitatea.

Care sunt cauzele scăderii îngrijorătoare a natalităţii? În primul rând, feminismul şi carierismul, adică tendinţa femeilor de independenţă şi autonomie, dar şi dorinţa lor de a se realiza în plan intelectual şi profesional. În Statele Unite în special, femeile sunt mai educate decât bărbaţii, care aleg mai degrabă o profesie decât o pregătire intelectuală. Modul acesta de viaţă a făcut concurenţă priorităţii pentru familie, a naşterii copiilor, a creşterii şi educaţiei lor. O a doua cauză a scăderii natalităţii este filosofia greşită despre familie şi concubinajul. Astăzi nu mai este la modă să te căsătoreşti şi foarte mulţi oameni preferă concubinajul, deoarece oferă plăcere fără copii, fără responsabilităţi. Infestaţi cu evoluţionism şi ateism, foarte mulţi oameni din generaţia contemporană nu mai au convingerea că sunt creaţi de Dumnezeu, că omul este responsabil înaintea Creatorului, că există rai şi iad, că familia este baza vieţii şi a societăţii umane. Noi ce credem, care sunt valorile şi priorităţile noastre?

REZIDIREA FAMILIEI -mesaj audio pentru analiza vietii de cuplu

Clic pe imagine !