Majoritatea comentatorilor care acceptă ideea divorţului pentru orice fel de păcate sexuale susţin că textul din Matei 19 permite şi recăsătorirea. O analiză atentă a textului dovedeşte însă că lucrurile stau cu totul altfel.A) Topica frazei în Matei 19:9. Expresia „afară de pricină de curvie” putea fi aşezată la început, la mijloc sau la sfârşitul frazei. Wenham şi Heth demonstrează că amplasarea expresiei „afară de pricină de porneia” în textul grecesc indică faptul că excepţia se aplică doar la cazurile de relaţii incestuoase, şi nicidecum la recăsătorire.[1]
B) Istoria interpretării textului. Părinţii Bisericii nu au aplicat excepţia de la interdicţia divorţului ca pe o permisiune de recăsătorire. Abia în secolul al XVI-lea Erasmus a introdus ideea că partea „inocentă” are dreptul să divorţeze şi să se recăsătorească.
C) Textul din Matei 5:32. Domnul Isus afirmă că oricine divorţează de nevasta sa îi dă acesteia prilej să preacurvească şi cine se căsătoreşte cu o femeie divorţată preacurveşte. Textul afirmă că recăsătorirea după divorţ este interzisă.
Contribuţia lui Marcu şi Luca. Ambii evanghelişti omit expresia din Matei 19, dar afirmă cât se poate de clar permanenţa şi indisolubilitatea căsătoriei (Marcu 10:1-12; Luca 16:18). De asemenea, intrarea într-o altă relaţie de căsătorie după divorţ înseamnă trăire în preacurvie (Luca 16:18).[2]
--------------------------------------------------------------------------------
[1] W. A. Heth şi G. J. Wenham, Jesus and Divorce, London, Hodder and Stoughton, 1984, pp. 113-116.
[2] Carl Laney, „No Divorce”, pp. 37-40.
Sursa : Paul Negrut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu