Mi se pare de folos sa fie dezbatute, pe scurt, probleme pe care le ridica cresterea copiilor în familiile crestine. Ce important este ca parintii sa priveasca cu toata seriozitatea îndemnul dat de Scriptura de a creste copiii “în mustrarea si învâtatura Domnului” (Efeseni 6:4).
Este posibil, ca, sub presiunea lumii care ne înconjoara, o asemenea preocupare sa para unora – depasita, nepractica; si, totusi, cât de important este sâ aducem suflete la Christos, dintr-o lume plina de pacat si de mecredinta !. Am dori ca dezbaterea propusa sa stimuleze exercitiile spirituale ale parintilor credinciosi, în preocuparea lor sustinuta de a aduce copiii dåruti lor de Dumnezeu, la cunostinta personalå a Domnului Isus ca Mântuitor si Domn, ca Model vrednic de urmat si de pretuit. Desigur, este o încercare umilå, pe care o încredintåm Celui ce este sursa oricarei binecuvântari.
Calitatea de parinti este, poate, cel mai ìnsemnat rol pe care îl poate detine un cuplu casatorit, binecuvântat de Domnul cu copii. Parintii trebuie så faca din casa familiala un loc în care copiii învata ascultarea, stima, respectful, consideratia, smerenia, harnicia.
In calitate de tata si mama - ca painti- trebuie sa promoveze centralitatea si proeminenta Domnului Isus Christos, gloria Lui perfecta, drepturile absolute ale Lui cu privire la tot ce se petrece ìn casa pårintilor crestini. Tatål este chemat sâ desfâsoare înaintea copiilor inima Tatålui ceresc: dragostea Lui nemårginitå si dreptul Lui de a fi ascultat în totul. In felul acesta, copilul poate ìntelege cum lucreazå Tatål ceresc cu copiii Såi. O asemenea întelegere poate face ca inima copilului så fie biruitå de iubure Tatålui ceresc si så rezulte în aducerea copiilor la Domnul Isus, prin întoarcerea la Dumnezeu.
A fi pårinte credincios este un privilegiu. La Psalmul 127:3 este scris: “Iatå, copiii sunt o mostenire de la Domnul. Rodul pântecelor sunt o råsplatå de la El.” Sunt binecuvântati cei care – prin lucrarea Duhului Sfânt- capåtå bucuria de a avea pe copiii lor, ca pe o mostenire vesnicå, prin calitatea de copii ai lui Dumnezeu, mostenitori ai cerului. Råsplata de la Domnul prin copiii credinciosi se referå la bucuriile unei pârtåsii sfinte de familie si la continuitatea armoniei dintre generatii în familia credintei
Asa cum Isaac n-a fost dåruit prin hazard lui Avraam ci a fost o prefigurarea a “semintei lui Avraam (care era Christos) (Galateni 3:16), tot asa. în famila crestinului, niciun copil nu vine întâmplåtor
A fi pårinte credincios însemneazå si o råspundere. Parintii credinciosi trebuie så-L arate necurmat în vietile lor pe Dumnezeu, prin vorbirea lor, “plinå de har, dreaså cu sare”, prin purtarea lor sfånta si evlavioaså “asteptând si gråbind venirea Domnului”, printr-o viatå de relatii care Il onoreazå pe Dumnezeu, prin aråtarea constantå si evidentå a dragostei fråtesti.
Copiii vin în familiile crestine potrivit cu planul lui Dumnezeu, plan potrivit cåruia “toate lucrurile lucreazå împreunå spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”. Rapunderea credinciosilor, inclusive a pårintilor crestini, esta ca, iubind pe Dumnezeu sâ-si facå copiii sensibili la dragostea Lui, ca så se lase cuceriti de aceastå Dragoste
Sursa : He is able
Este posibil, ca, sub presiunea lumii care ne înconjoara, o asemenea preocupare sa para unora – depasita, nepractica; si, totusi, cât de important este sâ aducem suflete la Christos, dintr-o lume plina de pacat si de mecredinta !. Am dori ca dezbaterea propusa sa stimuleze exercitiile spirituale ale parintilor credinciosi, în preocuparea lor sustinuta de a aduce copiii dåruti lor de Dumnezeu, la cunostinta personalå a Domnului Isus ca Mântuitor si Domn, ca Model vrednic de urmat si de pretuit. Desigur, este o încercare umilå, pe care o încredintåm Celui ce este sursa oricarei binecuvântari.
Calitatea de parinti este, poate, cel mai ìnsemnat rol pe care îl poate detine un cuplu casatorit, binecuvântat de Domnul cu copii. Parintii trebuie så faca din casa familiala un loc în care copiii învata ascultarea, stima, respectful, consideratia, smerenia, harnicia.
In calitate de tata si mama - ca painti- trebuie sa promoveze centralitatea si proeminenta Domnului Isus Christos, gloria Lui perfecta, drepturile absolute ale Lui cu privire la tot ce se petrece ìn casa pårintilor crestini. Tatål este chemat sâ desfâsoare înaintea copiilor inima Tatålui ceresc: dragostea Lui nemårginitå si dreptul Lui de a fi ascultat în totul. In felul acesta, copilul poate ìntelege cum lucreazå Tatål ceresc cu copiii Såi. O asemenea întelegere poate face ca inima copilului så fie biruitå de iubure Tatålui ceresc si så rezulte în aducerea copiilor la Domnul Isus, prin întoarcerea la Dumnezeu.
A fi pårinte credincios este un privilegiu. La Psalmul 127:3 este scris: “Iatå, copiii sunt o mostenire de la Domnul. Rodul pântecelor sunt o råsplatå de la El.” Sunt binecuvântati cei care – prin lucrarea Duhului Sfânt- capåtå bucuria de a avea pe copiii lor, ca pe o mostenire vesnicå, prin calitatea de copii ai lui Dumnezeu, mostenitori ai cerului. Råsplata de la Domnul prin copiii credinciosi se referå la bucuriile unei pârtåsii sfinte de familie si la continuitatea armoniei dintre generatii în familia credintei
Asa cum Isaac n-a fost dåruit prin hazard lui Avraam ci a fost o prefigurarea a “semintei lui Avraam (care era Christos) (Galateni 3:16), tot asa. în famila crestinului, niciun copil nu vine întâmplåtor
A fi pårinte credincios însemneazå si o råspundere. Parintii credinciosi trebuie så-L arate necurmat în vietile lor pe Dumnezeu, prin vorbirea lor, “plinå de har, dreaså cu sare”, prin purtarea lor sfånta si evlavioaså “asteptând si gråbind venirea Domnului”, printr-o viatå de relatii care Il onoreazå pe Dumnezeu, prin aråtarea constantå si evidentå a dragostei fråtesti.
Copiii vin în familiile crestine potrivit cu planul lui Dumnezeu, plan potrivit cåruia “toate lucrurile lucreazå împreunå spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”. Rapunderea credinciosilor, inclusive a pårintilor crestini, esta ca, iubind pe Dumnezeu sâ-si facå copiii sensibili la dragostea Lui, ca så se lase cuceriti de aceastå Dragoste