Căsătoria şi gloria lui Dumnezeu

„Dragii mei, ne-am adunat aici, în faţa lui Dumnezeu şi în faţa acestei adunări, pentru a uni acest bărbat şi această femeie în Sfânta Căsătorie; care este o stare de cinste, instituită de Dumnezeu în timpurile de neprihănire ale omului, semnificând unirea mistică dintre Cristos şi Biserica Lui pentru noi.”

Acest limbaj familiar din Cartea de Rugăciuni a Bisericii Anglicane, recitat de mii de ori în fiecare săptămână în diferite forme, prezintă o perspectivă asupra căsătoriei ca şi o instituţie profund creştină – chiar un portret necesar al iubirii care îi uneşte pe Cristos şi Biserica Lui. După cum căsătoria înseamnă această „unire mistică”, ea ne îndreaptă privirile spre o imagine care ne poartă dincolo de relaţia dintre un soţ şi o soţie.

Oare majoritatea creştinilor au o înţelegere cât de vagă cu privire la acest lucru.

Este destul de grav că lumea seculară a redus căsătoria până la un contract aproape (semi) legal care, asemenea altor contracte făcute de bunăvoie, poate fi făcut sau încălcat la buna plăcere. Cea mai mare tragedie este eşecul creştinilor de a lua căsătoria în serios.

Biblia afirmă că căsătoria este concepută de Dumnezeu nu numai pentru a fi o arenă pentru fericirea umană şi pentru continuarea rasei umane – este de asemenea arena gloriei lui Dumnezeu, unde bucuriile şi regulile căsniciei indică scopul pentru care au fost create fiinţele umane.

În căsnicie vorbim despre fericirea noastră, sfinţenia noastră şi împlinirea noastră – dar în mod suprem vorbim despre gloria lui Dumnezeu. Când intrăm într-o căsnicie într-un mod neprihănit, când jurămintele căsniciei sunt împlinite în curăţie, când toate bunurile căsniciei aduc bucurie la locul cuvenit lor – Dumnezeu este glorificat.

Continuare in pagina anexa