O discuţie de la inimă la inimă privind practica creştină a „rugăciunilor înfamilie”
Capitolul 1
Idei principale:
1. Fundamentul biblic pentru această practică.
2. Binecuvântările aduse de această practică.
3. Lupta pe care această practică o implică.
„Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor drepţi va înflori” (Proverbe 14:11)
Începem prin a vă pune o întrebare: Aţi avut vreodată privilegiul
participării regulate la timpul de „rugăciune în familie”? Aţi stat vreodată în tăcere, împreună cu alţii, în timp ce un tată duhovnicesc a luat de pe raft o mult prea folosită Biblie şi a citit tuturor pasajul zilnic? Şi apoi, când preţioasa Biblia a fost închisă cu reverenţă, aţi îngenuncheat împreună cu ceilalţi, în timp ce preaiubitul părinte a încredinţat mica sa familie în
mâinile Domnului, cerând îndurarea şi protecţia Lui pentru întreaga zi?
Dacă s-a întâmplat să fiţi unul dintre aceia care s-au bucurat de acest scump privilegiu, veţi şti, cu siguranţă, ce am avut pe inimă atunci când am făcut acest apel. Şi o să vă alăturaţi nouă în rugăciune, pentru ca mulţimi fără număr, din orice loc să ajungă să cunoască această stare de binecuvântare.
Fără îndoială, acest mesaj vine dintr-o inimă pe care se află o povară, căci atinge o problemă foarte importantă, destăinuie un secret vital, de o valoare inestimabilă pentru Biserica lui Dumnezeu din aceste zile. Ea îivizează pe cei ce caută bunăstarea copiilor lor şi a copiilor copiilor lor; înacest sens mulţi se vor simţi responsabili şi vor lua atitudine.
Pledoaria noastră vizează, desigur, această practică simplă, zilnică a „rugăciunilor în familie”. Am avut acest minunat privilegiu să ne cufundăm în binecuvântarea acestei practici, atât în căminele noastre, cât şi în multe alte cămine din diferite părţi ale acestei lumi, cămine în care ne-am bucurat nespus să intrăm ca slujitori ai Domnului. Amintirile sunt numeroase.
Amintiri ale unor cămine fericite din mijlocul zăpezilor Scoţiei, din oraşele şi metropolele Europei, din câmpiile arzătoare ale Indiei, din păşunile tunse de oi şi livezile roditoare ale Australiei şi din minunatele insule ale Filipinelor. În toate aceste locuri şi în altele, desigur, L-am întâlnit pe Domnul pe când ne aşezam împreună cu membrii familiei creştine, în acele câteva minute de „închinare în familie”; de aceea, ceea ce am scris aici îşi are adânc rădăcinile într-o experienţă considerabilă. Am văzut cum această simplă practică aduce o binecuvântare de nedescris familiilor creştine de pretutindeni.
Idei principale:
1. Fundamentul biblic pentru această practică.
2. Binecuvântările aduse de această practică.
3. Lupta pe care această practică o implică.
„Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor drepţi va înflori” (Proverbe 14:11)
Începem prin a vă pune o întrebare: Aţi avut vreodată privilegiul
participării regulate la timpul de „rugăciune în familie”? Aţi stat vreodată în tăcere, împreună cu alţii, în timp ce un tată duhovnicesc a luat de pe raft o mult prea folosită Biblie şi a citit tuturor pasajul zilnic? Şi apoi, când preţioasa Biblia a fost închisă cu reverenţă, aţi îngenuncheat împreună cu ceilalţi, în timp ce preaiubitul părinte a încredinţat mica sa familie în
mâinile Domnului, cerând îndurarea şi protecţia Lui pentru întreaga zi?
Dacă s-a întâmplat să fiţi unul dintre aceia care s-au bucurat de acest scump privilegiu, veţi şti, cu siguranţă, ce am avut pe inimă atunci când am făcut acest apel. Şi o să vă alăturaţi nouă în rugăciune, pentru ca mulţimi fără număr, din orice loc să ajungă să cunoască această stare de binecuvântare.
Fără îndoială, acest mesaj vine dintr-o inimă pe care se află o povară, căci atinge o problemă foarte importantă, destăinuie un secret vital, de o valoare inestimabilă pentru Biserica lui Dumnezeu din aceste zile. Ea îivizează pe cei ce caută bunăstarea copiilor lor şi a copiilor copiilor lor; înacest sens mulţi se vor simţi responsabili şi vor lua atitudine.
Pledoaria noastră vizează, desigur, această practică simplă, zilnică a „rugăciunilor în familie”. Am avut acest minunat privilegiu să ne cufundăm în binecuvântarea acestei practici, atât în căminele noastre, cât şi în multe alte cămine din diferite părţi ale acestei lumi, cămine în care ne-am bucurat nespus să intrăm ca slujitori ai Domnului. Amintirile sunt numeroase.
Amintiri ale unor cămine fericite din mijlocul zăpezilor Scoţiei, din oraşele şi metropolele Europei, din câmpiile arzătoare ale Indiei, din păşunile tunse de oi şi livezile roditoare ale Australiei şi din minunatele insule ale Filipinelor. În toate aceste locuri şi în altele, desigur, L-am întâlnit pe Domnul pe când ne aşezam împreună cu membrii familiei creştine, în acele câteva minute de „închinare în familie”; de aceea, ceea ce am scris aici îşi are adânc rădăcinile într-o experienţă considerabilă. Am văzut cum această simplă practică aduce o binecuvântare de nedescris familiilor creştine de pretutindeni.
Continuare in pagina anexa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu