Caramizile casniciei...

Cititi online

sau descarcati

si multiplicati

cartea

"CARAMIZILE

CASNICIEI"

de Scott &

Cheri Scheer

Clic aici !

Mituri culturale asupra casatoriei - de Dr. Sorin Sandulache

Fiecare dintre acestea este un neadevăr care nu se verifică în practică şi are un potenţial distructiv asupra cuplurilor care cred în ele şi se comportă ca atare.

1. Oamenii se căsătoresc fiindcă sunt îndrăgostiţi şi se simt atraşi unul faţă de celălalt printr-o dragoste romantică, sentimentală. Nu este întotdeauna adevărat. Nimeni nu neagă că cei mai mulţi tineri însurăţei se plac şi de obicei simt o atracţie unul faţă de celălalt. Totuşi, există nenumărate alte motive adiţionale conştiente sau inconştiente care îi determină pe cei doi să facă acest pas. Astfel pot fi enumerate: singurătatea, siguranţa financiară, atracţia sexuală, presiunea părinţilor, etc.
2. Majoritatea oamenilor căsătoriţi sunt îndrăgostiţi unul de altul şi continuă să se simtă atraşi în mod romantic şi sentimental. Nu este adevărat. Cele mai multe cupluri căsătorite trăiesc un declin substanţial. În atracţia romantică unul faţă de altul în primele 6 luni după căsătorie oamenii rămân împreună pentru nenumărate alte motive decât dragostea romantică episodică.
3. Atracţia romantică este necesară pentru ca mariajul să ofere satisfacţie. Nu este adevărat. Desigur, ar fi încântător chiar foarte încântător să rămâi îndrăgostit toată viaţa de soţul sau soţia ta, ca în primele zile ale întâlnirilor sau în perioada logodnei. Noi putem încerca să cultivăm dragostea romantică cât mai mult posibil, dar dragostea sentimentală nu este elementul esenţial într-o căsnicie reuşită. Cele mai multe cupluri fericite se iubesc unul pe altul în mod profund, fără ca să fie îndrăgostite, totuşi.
4. Neînţelegerile din căsnicie sunt datorate diferenţelor dintre bărbaţi şi femei. Greşit. Bărbaţii şi femeile sunt într-adevăr diferiţi. Ei au capacităţi fizice diferite şi sunt condiţionaţi social să aprecieze realităţile prin sisteme de valori diferite, în etapele succesive ale vieţii. Oricum, cercetările atestă că şi în familiile fericite particularităţile soţilor faţă de cele ale soţiilor sunt la fel de diferite ca şi cele nefericite. Diferenţele nu determină în mod necesar neînţelegeri, ci abordarea de pe poziţii diferite a problemelor poate crea conflicte.
5. Prezenţa copiilor îmbunătăţeşte o relaţie maritală şubredă. Această afirmaţie nu se verifică de obicei. Dacă singura dorinţă a unuia dintre soţi este aceea de a se bucura de fericire maximă în cămin, atunci acesta sau aceasta ar trebui sfătuiţi să nu aibă copii niciodată. Rămâne un adevăr totuşi, că unul din roadele cele mai plăcute ale căsătoriei sunt copii care produc bucurie şi împlinire. Putem constata că satisfacţiile vieţii în genere, şi satisfacţiile vieţii familiale în special pot rămâne la cote înalte chiar şi în condiţiile în care satisfacţiile maritale propriu zise nu sunt la cotele aşteptate.
6. Cea mai bună terapie a singurătăţii este căsătoria. Nu-i aşa. Doi singuratici care se căsătoresc au toate şansele să devină doi singuratici căsătoriţi şi acest lucru se întâmplă datorită faptului că singurătatea este legată mai curând de percepţie şi atitudine decât de circumstanţele obiective.
7. În familiile fericite nu există niciodată ceartă. Aceasta este una dintre cele mai mari erori. Gottman a constatat prin studii foarte serioase că aproape toate cuplurile parcurg perioade de dezacord şi că cele mai multe abordează aceste contradicţii cu o doză importantă de patimă. Ceea ce pare important este cum duc această luptă şi mai ales modul cum îşi rezolvă neînţelegerile fără ca acestea să le afecteze relaţia... Citeste intreg articolul pe pagina anexa

Voia lui Dumnezeu in familie - Pastor Dr.Viorel Iuga

Familia ca mentor

Cand eram copil, ma captivau „ciudateniile” Scripturii. Printre acestea, se afla cele doua nume: Acuila si Priscila. Pana in adolescenta timpurie, am crezut ca e vorba de doi barbati. In Fapte capitolul 18, intalnim aceasta familie ca un sprijin deosebit in viata apostolului Pavel. Ei il consiliaza, il incurajeaza pe apostolul descurajat; ajuta la formarea spirituala a lui Apolo, chiar mai mult casa lor devine o biserica Daca atunci a fost necesara consilierea in momente de descurajare, incurajarea, formarea spirituala, cu cat mai mult azi, aceste nevoi isi asteapta implinirea.In Psalmul 128,3, sotia este comparata cu o vita, pe cand copiii sunt comparati cu niste lastari de maslin. Maslinul este valoros pentru ca poate fi folosit in intregime: fructele se consuma, crengile sunt folosite la foc, iar acestea au lemnul de esenta cea mai tare din jurul Mediteranei. Cand ai o astfel de imagine despre copii, schimbi prioritatile, iti iei in serios rolul de mentor spiritual.

Iata cateva sugestii, cu ajutorul carora familia poate deveni o biserica in care se inchina membrii ei, iar mai tarziu este deschisa si pentru altii.

Isus, persoana centrala in familie.

Comoara datatoare de mangaiere si pace, de care are nevoie fiecare inima, este o Persoana. Ea este extrem de aproape si totusi nu poate fi impartita cu altcineva. Sta la dispozitia tuturor. Da putere in vremuri de incordare si aduce mangaiere in vremuri de tristete. Ne-a iubit mai intai, vrea sa aiba grija de noi, darnu vrea sa ne forteze si ne da libertatea alegerii. Relatia personala, intima cu Dumnezeu, prin Fiul Sau Isus Hristos, este cel mai important lucru in viata. (Ross Campbell, Adolescentul – copilul meu, p. 127-128)

Continuare in pagina anexa

Rezolvarea conflictelor - Dr. Viorel Iuga

Fortele care lupta impotriva unitatii - Conferentiaza Pastor Dr. Viorel Iuga

1.

2.

Altruism in familie - de Rev. Dr. Lazar Gog

Casatoria sa fie tinuta in toata cinstea - de John Piper

Evrei 13:1-6 Staruiti in dragostea frateasca. Sa nu dati uitarii primirea de oaspeti, caci unii, prin ea, au gazduit, fara sa stie, pe ingeri. Aduceti-va aminte de cei ce sunt in lanturi, ca si cum ati fi si voi legati cu ei; de cei chinuiti, ca unii care si voi sunteti in trup. Casatoria sa fie tinuta in toata cinstea si patul sa fie nespurcat, caci Dumnezeu va judeca pe curvari si pe preacurvari. Sa nu fiti iubitori de bani. Multumiti-va cu ce aveti, caci El Insusi a zis: "Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi." Asa ca putem zice plini de incredere: "Domnul este ajutorul meu, nu ma voi teme: ce mi-ar putea face omul?"

In aceasta dimineata o sa ne concentram atentia asupra versetului 4: "Casatoria sa fie tinuta in toata cinstea." Cuvantul tradus aici cu "cinste", in Noul Testament este tradus aproape peste tot cu "scump/pretios". Este cuvantul folosit in 1 Corinteni 3:12, unde Pavel vorbeste despre "aur, argint si pietre scumpe". Este folosit si in 1 Petru 1:19 cu referire la "sangele scump" al lui Isus. Mai este folosit si in 2 Petru 1:4, referindu-se la "fagaduintele nespus de mari si scumpe" ale lui Dumnezeu.

Astfel, atunci cand Evrei 13:4 spune: "Casatoria sa fie tinuta in toata cinstea", trebuie sa auzim ideea de pretiozitate. Biblia ne spune in aceasta dimineata: "Intotdeauna casatoria sa fie considerata un lucru pretios. Sa fie tinuta ca aurul, argintul si pietrele scumpe. Sa fie onorata si respectata ca cea mai nobila si virtuoasa persoana pe care ati cunoscut-o vreodata. Sa fie apreciata si pretuita ca ceva foarte scump, cum ar fi, de exemplu, Monumentul Viet Nam din Washington, D.C. Cu alte cuvinte, cand va ganditi la casatorie, sa fiti cuprinsi de emotiile unui mare respect si s-o considerati ca ceva sacru. Sa nu priviti casatoria ca ceva la care se ajunge usor, ca ceva care trebuie tratata accidental sau ca oricare alt lucru. In ochii lui Dumnezeu casatoria este pretioasa, de aceea El a spus: "Casatoria sa fie tinuta in toata cinstea."

Continuare in pagina anexa

Seminarul "Voia lui Dumnezeu in familie" - Pastor Petru Lascau

Vizionati impreuna cu familia inca patru sesiuni ale seminarului "Voia lui Dumnezeu in familie", sustinut de pastorul Petru Lascau.

Din ratiuni de spatiu, acestea se gasesc depozitate pe o pagina anexa.

Doar cu un clic, alegeti si deschideti una dintre adresele de mai jos :

Ce vor femeile ?

Ispitele barbatilor

Disciplina puritatii

Copii buni intr-o lume rea

Pentru o mai buna comunicare - de Ileana Rogobete

„De ce nu mi-ai spus asta pana acum?”
„Am crezut ca, daca suntem impreuna de atatia ani, stii ce gandesc.”

Acesta este un dialog bine cunoscut. Fie l-am auzit in filme sau in propriile noastre familii, acest schimb de fraze sugereaza perceptii si asteptari diferite cu privire la modul in care ne raportam unii la altii in cadrul cuplului sau al familiei. Ni se pare de neconceput ca persoanele cu care impartim viata de ceva timp sa nu poata intui ceea ce simtim, ceea ce ne lipseste sau ceea ce gandim. Din nefericire (sau poate din fericire) asa am fost creati, ca aceasta zona a gandirii launtrice sa fie inaccesibila unei alte persoane daca subiectul in cauza nu decide sa deschida acest domeniu prin intermediul comunicarii. Dialogul de mai sus sugereaza un conflict la nivelul implinirii nevoilor, conflict datorat lipsei de comunicare explicite a acestor nevoi. Multi specialisti in domeniul studiilor de gen sustin ca barbatul si femeia au nevoi si perceptii foarte diferite cu privire la realitate. Femeia, in general, este motivata in ceea ce face de nevoia de relationare, de a fi iubita si ocrotita, pe cand pentru barbat este important sa se simta respectat si apreciat. De ce ne este totusi asa de greu sa vorbim despre nevoile noastre in cadrul familiei? Sau chiar daca vorbim, mesajul transmis este mai degraba acela ca aceste nevoi nu ne sunt satisfacute datorita insensibilitatii celuilalt. De cele mai multe ori nu suntem constienti de aceste nevoi, iar atunci cand le constientizam ne este dificil sa vorbim despre ele, ca si cum ne-ar fi rusine de ceea ce descoperim in noi insine. De ce comunicarea acestor nevoi (si nu numai) devine un subiect tabu in familie, desi fiecare persoana se asteapta ca cealalta sa actioneze ca si cum totul ar fi clar si explicit?

Scopul acestei discutii nu se refera neaparat la comunicarea acestor nevoi, ci mai degraba la reechilibrarea comunicarii atunci cand aceasta intra intr-un cerc vicios amenintator pentru cei implicati. Trebuie sa admitem insa, de la inceput, ca acesta este un subiect vast si deosebit de complex, ca orice situatie in care vorbim despre fiinte umane unice in felul lor, care nu pot fi puse in cutii procustiene si asupra carora nu putem avea pretentia ca stim directia in care ar trebui sa mearga viata lor. Totusi, in spirit comunitar si participativ, putem indrazni sa abordam acest subiect, incercand sa contribuim impreuna la procesul de crestere a omului dinauntru, astfel incat acesta sa aiba impact si asupra comunitatii in care traim.

Continuare in pagina anexa

Familia biblica - conferentiaza Pastor Viorel Iuga

Vizionati acest mesaj pentru familii, inaintea celui care ne va fi adus, prin voia Domnului, la Conferinta Regionala a Familiei Crestine din 19.ianuarie 2008 !

Seminar pentru familie - Comunicarea - Petru Lascau

Comunicarea în familie - de psiholog Cristian Şerban

Nu ştiu cât de multă importanţă acordăm fiecare din noi comunicării, nu ştiu dacă subiectul propus pentru această temă pare sau nu simplu şi deja cunoscut, în schimb merită să încercăm împreună o reflecţie asupra acestui proces, în speranţa că acest lucru ne va ajuta să îmbunătăţim comunicarea cu ceilalţi şi, de ce nu, cu noi înşine.
Mă întrebam unde ar trebui să caut "rădăcinile" comunicării şi în minte mi-a apărut imaginea albinelor care folosesc un cod foarte ingenios al mişcărilor pe care le descriu în zbor pentru a comunica între ele informaţii despre direcţia, distanţa şi natura hranei. Aceasta înseamnă că, în absenţa comunicării, albinelor le-ar fi foarte greu, poate chiar imposibil, să-şi satisfacă nevoia de hrană. Rămânând în continuare în lumea necuvântătoarelor, ne putem imagina rolul pe care îl joacă procesul comunicării în satisfacerea nevoii de securitate (spre exemplu, rolul semnalelor de avertizare atunci când se apropie un pericol).

Dar ce rol are comunicarea pentru noi, oamenii? Se ştie că nevoile fiinţei umane sunt complexe. Abraham Maslow vorbea despre nevoi fiziologice, nevoia de securitate, nevoia de afiliere (apartenenţă, acceptare, afecţiune), nevoia de stimă şi statut, nevoia de autorealizare. Într-o anumită măsură acestea au o bază comună cu cele ale animalelor, dar se diferenţiază net prin modelarea lor culturală.

Continuare in pagina anexa